tag:blogger.com,1999:blog-41028476298706045242012-02-10T02:26:00.028+02:00cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.comBlogger9171100tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-39027177781039297202012-02-10T02:24:00.000+02:002012-02-10T02:26:00.036+02:00degetele mele, copaci călători, pribegesc căutându-şi locul<br />pe cupola sânului tău s-ar înrădăcina până când ultima boabă de rouă<br />s-ar desprinde dintre pleoape ostenite<br />stârnind norii regretelor şi vijelia desfrunzirii<br />dar nu e timpul<br /><br />palmele mele, nori călători pe cuprinsul pulpelor<br />ar cauta să aline arşiţa cu părelnică umbra lor<br />împiedicând prăvălirea, surparea şi trecerea în uitare<br />trezind la viaţă focul sfintelor nelegiuri<br />dar nu e timpul<br /><br />buzele mele zăvorâ-vor spaimele în freamătul cărnii<br />să nu se mai ştie, să nu se mai audă<br />şi tot vaietul să-mi otrăvească aşteptarile<br />până când moartea mă va linişti,<br />dar nu e timpul...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3902717778103929720?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-89142404260512438502012-02-08T21:59:00.001+02:002012-02-08T21:59:58.921+02:00ascultă, primăvara bate-n geam<br />şi seva-i pregătită să erupă<br />mă ţine gerul morţii bine-n ham<br />şi-n ţurţuri sufletu-i copil de trupă<br /><br />în mână-ţi sunt săgeată-n aşteptare<br />şi-n noapte coardă ce vibrează-n van<br />azvârle-mă în cerul ce te doare<br />şi-om povesti ca în divanul persan.<br /><br />***<br /><br />ne-am întâlnit în staţie la 96<br />se aşezase pe bancă mângâindu-şi sprincenele a plâns<br />ostenit să tot aştepte deschiderea circulaţiei feroviare<br />pentru că pe gerul asta nici o arcă nu mai coboară pe Dunăre<br /><br />Doamne, de ce te-ai grăbit să termini lumea <br />că doar nu-ţi ţipau sindicatele la poartă că vor spor de muncă grea<br />iar păşunatul nu adunase atâtea suflete încât să răstoarne zidirea<br />şi să pună temelie pilda fiului rătăcitor?<br /><br />apoi măi copile, dacă începi o lucrare şi nu o termini<br />se cheamă că n-ai făcut mai nimic<br />şi de fapt, important e să prezinţi planul de ansamblu<br />şi ideile principale…pentru că restul e muncă…<br /><br />***<br /><br />afară ninge, viscolul răstălmăcind şi spulberând tăcerea<br />în timp ce sufletul priveşte chinul de-nceput<br />o cana de vin fiert spune povestea pământului <br />ce se ascunde-n ceţuri învelit<br /><br />e frig ca-ntr-un cavou desţelenit<br />când rădăcinile se răzvrătesc şi îşi cer dreptul<br />alungă soarele din cerul oţelit…<br /><br />(am să o las aşa neterminată, precum un peşte-n copca îngheţată…)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8914240426051243850?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-44580682044316950082012-02-04T22:10:00.002+02:002012-02-04T22:14:57.542+02:00semintele rabdarii s-au cuibarit la san<br />intrebandu-ma despre omul de zapada ce ar trebui sa creasca<br />dincolo de usa zidita cu vise<br /><br />ce se intampla dupa ce stelele cad in cosul morarului<br />si pietrele macina taceri?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4458068204431695008?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-5676650465225145472012-02-02T00:26:00.001+02:002012-02-02T00:30:11.881+02:00pentru că mi s-au terminat cuvintele şi n-am mai plătit chiria<br />moartea m-a dat afară din casă<br />aruncându-mă-n viaţă<br /><br />cine-ar fi crezut că drumul suferă de bătrâneţe<br />şi că sub frunzele pălite<br />se-ascund ghimpi ce muşcă-n carne cu furie de oţel<br /><br />de obicei, când gătea îmi spunea să plec <br />să nu văd cum aşterne-n tava toate amintirile tocate mărunt<br />şi cum mă împănează cu regrete şi frustrări proaspete<br /><br />gustul de lacrimă şlefuită<br />mă soarbe-n adânc, mă sleieşte<br />lumina o sparge în gene zăbrele şi-apoi către nalt mă aruncă<br /><br />dac-ai fi fost de-adevărat te-aş fi zidit în taina pleoapei<br />dar unde mai găseşti un suflet zdrenţuit<br />sfâşiindu-se între două bătăi de aripă<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-567665046522514547?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-29056498841746148782012-01-29T23:24:00.001+02:002012-01-29T23:24:40.087+02:00hei omule pomule,<br />vezi că îţi pierzi zilele, strigă soarele şi piere, într-o clipă de tăcere <br />iar marea cu valul său, mă adună şi mă spală, în noapte mă înveleşte <br />în uitare m-adânceşte, şi-n şoapte mă rătăceşte<br /><br />ies din zile zdrenţuite<br />amintirile fărâme<br />curg din mine<br />urmă-n moarte<br />şi mă spulberă în noapte<br /><br />m-aş strânge la sânul tău ochi de dor, limbă de şarpe<br />cu veninu-ţi să mă-mbăt răscolind întreaga moarte<br />iederă pe-al tău picior m-aş târî încetişor<br />visul mi l-aş împlini şi-n carne ţi-aş înflori <br /><br />arc m-aş face-n palma ta<br />să-mi vibreze inima<br />sângele să-mi fiarbă-n vene<br />până-n moarte să mă-ntind<br />din cercuri să te desprind<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2905649884174614878?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-90629964830012952342012-01-21T16:22:00.000+02:002012-01-21T16:24:02.540+02:00picioarele mele-s reci ca gheata <br />mi-au iesit in cale, putin dezorientate<br />si-acum isi cauta de drum<br />ostenit si el sub tacerea colbului <br /><br />“untura de peste se administreaza de trei ori pe zi pentru a preveni rahitismul”<br /><br />undeva in adanc<br />sufletul, prizonier de soi in celula de lux<br />se reazema de tacerea inexorabila<br />dorindu-si chiar si o ferestruica zabrelita<br /><br />“supa de pui pentru suflete rastignite-n fereastra”<br /><br />iritarea se intinde la soare<br />pata de ulei pe obrazul mancat al timpului<br />minciuna debusolata nu isi gaseste locul<br />iar moartea a intrat in coma<br /><br />“si atunci iepurele s-a dat de trei ori peste cap…”<br /><br />Va rog sa va luati medicatia si sa nu mai razuiti varul de pe pereti…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-9062996483001295234?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-22201815306576919632012-01-20T20:20:00.000+02:002012-01-20T20:21:00.890+02:00m-am lovit de buza timpului<br />si roiuri de amintiri si-au luat zborul<br />spulberandu-ma-n irizatii inutile<br /><br />de cele mai multe ori <br />las lumea de la suprafata si ma retrag<br />acolo unde nebunia are alt nume<br />si nici nu are cine sa se uite<br />cum umbla dezbracata<br /><br />intunericul palpaie in tuburi catodice<br />si evenimentele curg nestanjenite <br />acolo in piata, printre tarabe,<br />fiecare isi striga nemultumirea<br />senila, murdara si fara pampers<br /><br />se pare ca bunul simt a disparut de la domiciliu<br />iar hoardele revolutiilor au dat navala furand tot ce se putea din cotiga Bubulilnei<br />din scara valorilor si-au facut torta si dau foc normalitatii<br />iar valvataile se ridica pana la cer<br />zgaltaind tronul de domnie<br /><br />povestea viermilor de matase se toarce-n fir curat ca lacrima<br />caci ei se jerfesc pentru ca istoria<br />cu feciorelnica si tremuratoare mana<br />sa-si poata desena crimele si planurile de uzurpare<br />aruncand normalitatea la groapa de gunoi<br /><br />secretele murdare se scot la aerisit odata la cincizeci de ani<br />lasand norul de cenusa radioactiva sa se cuibareasca in oasele calcinate<br /><br />porniti inainte tovarasi si nu va bateti capul prea mult<br />vom avea noi grija sa va trasam drumul catre buza prapastiei<br />unde am pregatit jertfelnicul si arderea de tot <br />iar chivotul legilor il vom sparge-n fata voastra<br />ca sa vedeti ca imparatul este gol si ca nimic nu-I acopera goliciunea<br /><br />de la suprasaturare, tuburile catodice s-au spart<br />si toate evenimentele au curs umpland locul cu sange si muci<br />azi n-am nici un chef sa fuck ordine si curatenie printre zdrentele astea peticite<br />asa ca o sa ma scuip, un ultim strop de nebunie in sticla asta lucida<br />dupa care ma duc sa-mi fac o cafea cu verde de paris si basca rosie de revolutionar<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2220181530657691963?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-84658650043521204502012-01-20T02:14:00.000+02:002012-01-20T02:15:33.036+02:00Cineva s-a decis să mă introducă în sistem.<br />(Aflase că-mi doream schimbarea)<br />Iubirea te poate ajuta să te schimbi şi nu uita,<br />Palmele primite te vor întări. <br />Şi palme am luat (chiar dacă sufletul îmi cerea să ofer).<br />Ei da, mă şi vedeam milionar,<br />Oferind iubire din contul meu. Gol.<br />Acum trebuie să-ţi faci reţea.<br />Vino! îţi voi arăta totul.<br />Şi am fost, bară la bară. <br />Dar în urmă rămâneau doar dorinţe<br />Căci lumea nu mai voia să se implice.<br />Dacă nu poţi să-ti faci reţea, şi să devii alt om,<br />Rămâi măcar un simplu consumator.<br />Ce? Îţi strică?<br />Şi am rămas. În reţea. <br />Simplu consumator.<br /><br /><br />2008-02-01<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8465865004352120450?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-66416347239216583852012-01-20T02:13:00.001+02:002012-01-20T02:13:36.832+02:00Sunt ou stelar din lacrimă divină <br />Sunt un nebun cu ochii întredeschişi, <br />Justific nostalgia ce ne doare <br />Durerea naşte în deşert dervişi. <br />Sunt greu, sunt dur, gunoaie mă amestec, <br />Impur latent dau focului răsplată <br />Pe dunga universului sclipesc, <br />Iar inima, în mii de stele crapă. <br /><br />2008-01-28<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6641634723921658385?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-30533210284398417872012-01-20T02:08:00.000+02:002012-01-20T02:12:00.220+02:00mulţi te acuză de răceală moarte<br />dar nu ştiu ce-nseamnă singurătatea<br />când nici măcar lacrimile<br />nu mai au pic de căldură.<br /><br />mulţi cred că eşti urâtă<br />dar nu vor să privească în oglinda bătrâneţii<br />acceptându-i slăbiciunile şi durerea<br />până când nu dispar sub maree.<br /><br />ei spun că eşti dezgustătoare<br />putridă şi mirositoare<br />dar n-au văzut ce-nseamnă sărăcia<br />sub norul muştelor înviermuită.<br /><br />atâta timp cât nimeni nu ştie <br />şi nu vrea să ne spună<br />voi crede că plânsul omidei din cocon<br />e preţul pentru povara aripilor.<br /><br />voi respira altfel<br />voi vedea altfel, voi gândi altfel<br />dar întrebarea-nfiptă-n suflet e:<br />îmi voi aminti de tot ce-a fost?<br /><br />sau déjà nu mai contează?<br /><br />2009-03-08<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3053321028439841787?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-11528279310726348512012-01-20T02:06:00.000+02:002012-01-20T02:07:05.257+02:00priveşte cum mă cerne tăcerea de cenuşă<br />şi gura-mi este plină de spaimă şi de dor<br />o lacrimă strivită pe pleoapa de rugină<br />o sfâşiere-n vise aripă ruptă-n zbor<br /><br />***<br /><br />cu vise revoltate-ţi umplu urma<br />şi caut rana somnului ȋn ochi umbrit <br />omăt ce ȋţi mângâie răsuflarea <br />şi-n şoapte răscolite foc mocnit<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1152827931072634851?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-7181829304529472592012-01-16T09:58:00.000+02:002012-01-16T09:59:50.652+02:00o idee pe cât de nebunească pe atât de normală astăzi<br />îmi spune că trebuie să trec pragul<br />aşa cum numai Carol a făcut-o de mână cu Alice<br />„but who the fuck is Alice?”<br />acum în iarnă <br />e mult mai uşor să-mi strecor<br />crengile atinse de calviţie<br />greu nu e să mergi<br />ci să te schimbi<br />dar ştiu că fiecare piedică<br />e doar un test<br />drumul în iarnă <br />e o imersie într-un ocean de regrete:<br />viscole, troiene, spulberări<br />totul într-o curgere continuă<br />primul pas e mai greu<br />şi vântul care te taie…<br />am ajuns<br />văgăuna îşi molfăie întunecimile<br />mă las în genunchi<br />ea-mi sărută crengile<br />apoi mă înghite cu totul<br />o cădere-n condensarea seminţei<br />rădăcinile mele gustă libertatea întunecată şi umedă<br />plăcerea de se întinde până la rupere <br />fără moarte, fără putrezire<br />aerul le prieşte, gerul nu le sperie<br />până şi cerul se strânge în faţa crispării<br />„rădăcina mea, o floare, ce îşi drum în soare<br />mă agăţ de-un nor uşor şi-nvăţăm moartea ca zbor”<br /><br /><br />din cerul gurii-mi izvorăsc toate cuvintele<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-718182930452947259?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-13491956178340139802012-01-13T14:52:00.001+02:002012-01-13T14:52:44.414+02:00cum să te ştie lumea <br />dacă stai ascuns printre ai tăi? <br />noaptea, luam câte un cuvânt<br />şi-mi retezam rând pe rând rădăcinile<br />dacă primul pas a fost mai greu<br />cu următoarele am reuşit să-mi părăsesc locul<br />chiar dacă sângeram din toate cioturile<br /><br />locuri noi, copaci noi, situaţii noi<br />strânge-te că nu avem loc, sau fă ceva<br />şi crengile-mi cădeau <br />căutând urma cuvintelor<br /><br />rădăcinile, retezate<br />crengile căzute<br />tulpina plină de regrete<br />sufletul, <br />rătăcitor în închisoarea inelelor<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1349195617834013980?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-20956344390960366402012-01-12T15:54:00.000+02:002012-01-12T15:55:46.802+02:00copii mei de cuvinte<br />mă nasc în fiece nou poem<br />mă leagă cu câte-un vers şi mă aruncă-n lume<br />simulând sinuciderea prin acest bungee jumping<br />dar zborul, visarea, mult prea scurte<br />se termină-ntr-o fundătură<br /><br />moartea violentă are urme de sânge<br /><br />mă apropii de fiecare poem, îi aranjez cuvintele<br />îl şterg de praf şi de uitare, presar petale de nu mă uita<br />şi las luntrea să-şi găsească drumul <br /><br />când dispreţul ucide<br />nu mai poţi face nimic ca să scapi<br />de spaima ce-i sclipeşte în rimele îngheţate<br /><br />pentru a nu mai vedea suferinţa<br />am ales să rup orice mugur<br />ce-ar apare pe această ramură uscată<br />sau poate că e mai bine să ucid<br />această pasăre cântătoare <br />pre numele ei… suflet<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2095634439096036640?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-15178217969075115172012-01-09T08:56:00.000+02:002012-01-09T08:57:04.819+02:00ieri am vazut un film<br />de undeva de pe la mijloc<br />fara sa-i stiu numele<br />actorii – simple masti sau regizorul<br />dar mi-a placut<br /><br />daca ma intrebati despre ce era vorba<br />cred ca as putea rezuma astfel:<br />o batranete ce rateaza sinuciderea<br />pentru ca varul Parkinson<br />isi bate joc de degetele de la maini<br />iar cele de la picioare<br />nu pot incaleca cum trebuie<br />tragaciul.<br /><br />In film moartea arata frumos<br />ca un buchet de trandafiri portocalii<br />pe capacul lacuit al noptii<br />pamantul cu buzele desfacute<br />asteapta cumva rusinat<br />de indecenta sa<br /><br />filmul se termina in plina ninsoare<br />si albul se lipeste sfios<br />de gaura neagra<br />oare cat mai trebuie sa ninga<br />pentru a-mi acoperi<br />toate ranile si tot mucegaiul?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1517821796907511517?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-88303252929600220162012-01-09T08:54:00.000+02:002012-01-09T08:56:16.298+02:00la inceput am fost cuvant<br />si umbra imi plutea pe apa nespuselor<br />infiorand-o, valurind-o<br />pana la buza urletului neazit<br /><br />caci de-ar fi fost doar atat<br />si tot era indeajuns<br /><br />dar tot nespusul macina<br />el pustieste<br />cuvantul in intreg in istoveste<br /><br />din doruri grele-ncet am condensat<br />si m-am zidit in lutul rece si intunecat<br />sa ma rostesc, sa-aud, cuvantul sa-l ingan<br />si linistea s-o sparg cu-n ras pagan<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8830325292960022016?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-15491104508724679572012-01-08T14:44:00.000+02:002012-01-08T14:45:36.992+02:00am deschis gura să spun ceva:<br />inutil să mai spun că nu a ieşit nimic<br />cuvintele îmi cad direct la coş<br />şi nici măcar nu trebuie să le adun de pe jos<br />au învăţat drumul<br />s-au resemnat<br />să ajungă acolo<br />acolo unde le este locul<br /><br />cândva credeam că fiecare răsuflare este o revoltă<br />dar până acum nimic n-a muşcat mai adânc<br />decât indiferenţa<br /><br />capul meu piatră de moară macină aşa-ntr-o doară<br />pulberea de vorbe goale se revarsă, peste tot<br />şi mă ronţăie în cot<br /><br />cu vorbe goale dacă mă îmbrac<br />şi visele îmi crapă a scoarţă de copac <br />mi-e seva inutilă şi-o scuip în muguri noi<br />chiar dacă ştiu că vor ajunge la gunoi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1549110450872467957?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-64241495486686802952012-01-08T14:12:00.002+02:002012-01-11T00:17:16.000+02:00somnul, o continuă plutire<br />într-o luntre ce-şi caută drumul<br />printre vise<br /><br />veghea, o cascadă<br />în vâltoarea căreia regăsesc toate clipele<br />lipsite de culoare<br /><br />viaţa, o cameră plină de igrasie şi mucegai<br />păstrează, undeva ȋn urmă, tot griul<br />adunat<br /><br />eu... escaladez ferestra<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6424149548668680295?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-87582241033500648652012-01-08T00:20:00.000+02:002012-01-08T00:21:05.644+02:00fiecare îşi poartă muntele de disperare<br />fără să ştie care-i gustul libertăţii<br />un punct luminos pe cerul gurii<br />gustul suferinţei<br /><br />din carne, din sânge şi din trăiri amăgitoare<br />croim câte o revoluţie istovitoare<br />ne aruncăm în valuri fără rost<br />şi din năvoade pierdem tot ce-a fost frumos<br /><br />viaţa pare că-i frumoasă <br />dar în jur miroase-a sânge<br />moartea plânge şi suspină<br />când nu poate, când n-ajunge<br /><br />de multe ori, nici măcar iubirea<br />nu mai reuşeşte s-acopere<br />paloarea cadaverică<br />ce ne descompune în lumini şi umbre<br /><br />rugăminte :<br />nu lăsa gerul indiferenţei<br />să-ţi ronţăie mugurii sufletului<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8758224103350064865?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-50398720458393870452012-01-07T09:05:00.002+02:002012-01-07T09:07:32.294+02:00exista oare o fiinta perfecta, fara vicii?<br />intrebarea imi cade de pe buze cu zgomot sec<br />as vrea sa pot sa ma simt bine<br />acum ca tot am scapat de ea<br />dar nu-i asa.<br />si stiu ca de la ea mi se va trage<br />caderea in adanc<br />ma aplec<br />o ridic si o arunc iar<br />dar inutilul se opreste la picioarele mele<br />o lovesc<br />dau orbeste in ea<br />sangele mi se amesteca sleind noroiul<br />iar lacrimile in succesiunea lor<br />ranesc tacerea din jurul ei<br />intrebarea mea <br />asteapta…<br />are cineva un raspuns?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5039872045839387045?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-34280831177967014682012-01-07T09:05:00.001+02:002012-01-07T09:05:32.975+02:00azi noapte te-am visat<br />mergeai mai greu, batraneste<br />si am luat curtea de la un capat la altul<br />la un moment dat<br />te-ai asezat intr-un colt la umbra<br />si mi-ai spus:<br />-uite, incepe sa te manance igrasia<br />si mucegaiu-ti infloreste-n pete<br />pacat de mandra zidire<br />aproape ca m-am prabusit intreband:<br />-si cat mai e pana…<br />-apoi mai baiete,<br />cand v-am dat puterea de a avea secrete<br />am facut-o ca sa-mi fiti asemeni<br />dar v-am si spus:<br />“nu e nimic ascuns care sa nu se dea pe fata” pana la urma<br />asa ca te rog…<br />ai rabdare cu mine…<br />nu ma ispiti…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3428083117796701468?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-44327307511390533062012-01-07T00:38:00.001+02:002012-01-07T00:38:55.064+02:00hai cu mine!<br />ai spus, pregatindu-te de plecare<br />iti priveam linia gatului<br />si tresarirea sanului<br />eram la unison:<br />doua rasuflari<br />doua spaime<br />doua taceri<br />primul pas in plumb turnat<br />urmatorul in lemn sculptat<br />dupa care, aripa mangaie rasuflarea lumanarii<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4432730751139053306?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-53902608408726170852012-01-06T05:44:00.001+02:002012-01-06T05:44:43.143+02:00aseară am rămas în pană de inspiraţie,<br />mi s-a oprit motorul şi m-am dezmembrat de la golurile sufleteşti<br />am dispărut de pe toate radarele,<br />undeva la limita dintre jungla spaimelor apăsătoare, sufocantă, <br />şi linia sinuoasa a uitării, plină de valurile lui a fost odată…<br />toate rimele şi visele s-au împrăştiat<br />pe o raza solară<br />îngreunând identificarea<br />speranţei<br />s-o fi prăpădit?<br />nu ştiu, dar dacă e adevărat că speranţa moare ultima<br />eu sunt decât o pată de culoare<br />uleioasă…<br />pe cerul poemelor<br /><br />mâine mă voi retrage pentru revizie<br />iar apoi voi relua orele de zbor (ultima înregistrare…)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5390260840872617085?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-65450817593424355552012-01-05T00:14:00.000+02:002012-01-05T00:15:18.874+02:00în adâncul sufletului ferite de lumină<br />mii de ouă, mici, albicios sidefii<br />din care îmi ies vorbele<br />revărsându-se-n lume<br />cele mai multe sar la gât<br />lăsându-şi veninul în uimirea morţii<br />altele se-nfăşoară gâtuid bucurie celor din jur<br />iar cele mai multe se pierd sâsâind spaime<br />şi repulsie printre trăitori<br /><br />veni-va o vreme<br />când surpa-se-va leagănul vorbelor<br />şi lumea va scăpa de şerpuirea veninoasă<br /><br />nu te lăsa-nşelat de frumuseţea culorilor morţii<br />şi fereşte-ţi paşii din calea vorbelor<br />pline de venin<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6545081759342435555?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-33733650808140622752012-01-04T14:48:00.001+02:002012-01-04T14:48:53.492+02:00mi-am ratacit anii printre pasi inutili<br />si in afara de curiozitatea ce-mi sparge ochii nu am vazut nimic<br />la inceput a fost cuvantul<br />si il primeam de oriunde ar fi venit, <br />fara sa-l cert, fara sa-l ravasesc cu tacerile mele<br />apoi am aflat ca dragostea vindeca<br />si in trecerea mea pansam toate ranile pamantului<br />si toate sparturile cerului<br />respirand nori negri<br />daca tot am strans vorbele in suflet <br />mi-am zis ca poate e timpul sa ma insamantez<br />si mi-am semanat toate cele stiute<br />revarsandu-mi revoltele <br />pana n-a mai ramas loc curat, nevorbit si neacoperit<br />si am vazut nimicul rasarind sub urma trecerilor<br />am mai vazut mustirea intunericului<br />si putrezirea vorbelor macinandu-se intru lauda putregaiului<br /><br />si daca tot nu mai am nimic de dat<br />am sa ma frang, particele<br />si-am sa redau sangelui libertatea<br />lasandu-l sa-si caute cupa<br />impartasaniei.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3373365080814062275?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-321041533262409952012-01-02T16:19:00.000+02:002012-01-02T16:20:02.430+02:00cum e oare ca să mori? am întrebat vântu'n zori<br />e ca dulcea adiere ce de pe buze îţi piere<br />te laşi încet la pământ <br />şi te şopteşti în descânt:<br />deschide-te poartă grea ca să iasă umbra mea<br />amintirile să-mi ţeasă<br />să-mi crească iarba pe casă<br />în lumină să sorească<br />şi din ploaie să mai crească<br /><br />cum e oare ca să mori? întreb noii călători<br />e-o continuă mişcare dintr-o zare-n altă zare<br />până când cazi în uitare<br />aici sufletul îţi plânge<br />dincolo lumina-ţi frânge<br />săruţi tot, eşti rouă-n zori<br />eşti potop în disperări<br />te îngropi în goale nopţi<br />şi iubire-n suflet porţi<br /><br /><br />trecător prin cenuşiu<br />anii un imens pustiu<br /><br /><br /> în urechi mi-am prins tăceri<br />privesc către nicăieri<br />am la gat am uitările<br />buzele sunt şubrede<br />vorbele-mi sunt serbede<br />brăţări din ore pierdute<br />şi prin vene am minute<br />…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-32104153326240995?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-71162659083996457972011-12-28T22:50:00.000+02:002011-12-28T22:51:32.931+02:00cu de la sine putere, au decis si au scos viata in afara legii<br />deoarece in laboratoare s-a descoperit ca se poate trai doar cu un simulacru<br />si-astfel au decis ca:<br />putem consuma fripturi de carton cu aroma de carne,<br />atunci cand vinul pastreaza urma acuarelelor<br />iar pozitiile si durata sedintelor de sex colectiv se stabilesc mai bine prin legi<br />ca sa nu existe abateri de la norma<br />tu ai voie sa respiri poluare ca sa nu le afecteze astmul lasciv<br />ai dreptul sa-mbratisezi cu privirea orice copac atata timp cat nu-i ranesti eticheta<br />iar pe iarba verde de acasa are voie sa calce numai decanul de varsta <br />viata asta incredibil de uscata<br />se sprijina pe umerii sirurilor de marionete<br />care mai protesteaza uneori<br />cerandu-si dreptul la coarda elastic<br />cu care pot parasi acest pod <br />loc ploios al suspinelor<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7116265908399645797?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-16390002162233615062011-12-28T22:48:00.000+02:002011-12-28T22:50:47.318+02:00o colivie de aur, o stampila si cenusiu turnat din belsug<br />tot arsenalul necesar pentru castigarea bataliei si pentru a introna triumful mediocritatii<br />pe termen lung…obositor de lung…<br />in timp, coilivia rugineste sub spoiala de aurolac<br />stampila aplicata-n frunte este de fapt urma fierului inrosit<br />iar cenusiul de camuflaj a intrat in piele, in carne, in sange, otravind ultima idee<br />contaminand toate visele<br />toti cei care accepta experimentul si intra in joc<br />cad victime mediocritatii<br />pentru ca aceasta stare simulata zi de zi<br />sfarseste prin a deveni stare de fapt si mod de viata<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1639000216223361506?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-87180907029303559262011-12-24T23:26:00.002+02:002011-12-24T23:37:20.079+02:00mi-am luat sufletul din cui (asa jerpelit cum e)<br />valiza cu vorbe goale<br />basca sub care pot sa tac<br />si am iesit din casa.<br />strada isi vede de trotuarul ei <br />si nu are timp de mine<br />asa ca las lumina sa arda <br />petele, urmele si rasuflarile<br />piata de vorbe e pustie<br />tarabele si-au inchis copertile<br />iar foile albe ratacesc<br />dupa o pata de cerneala<br />umbre trec grabite<br />coaja vorbelor suna sec<br />iar tacerea<br />sufla a paguba<br />viata asta grabita <br />pleaca mai departe <br />numarandu-si minutele <br />ratacite<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8718090702930355926?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-36544111231143556512011-12-22T00:15:00.000+02:002011-12-22T00:16:18.254+02:00îi simţi?<br />îi văd cum dau târcoale<br />se-adună râme lângă catafalc<br />tăcerea mă îmbracă, mă coboară<br />în luntrea ce mă cheamă fără glas<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3654411123114355651?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-12255236374527079782011-12-22T00:14:00.000+02:002011-12-22T00:15:27.199+02:00aştept să ning,<br />îţi sună cunoscut?<br />dar vorbele îmi plouă încontinuu<br />din sufletul păstrat într-un cuvânt<br />noroiul se prelinge stins<br />un hohot mut<br />de plâns<br /><br />aştept să pleci, aştept s-adormi, <br />cu-a-tale vorbe să mă înveşmânt<br />că-n sărăcia mea de verbe ştirbe<br />am loc doar de uitat mormânt<br /><br />împodobit-am casa cu a tale vorbe<br />şi deschideam oricui să vadă că-i frumos<br />în poartă ai oprit şi m-ai certat<br />spunând că hoţului de nu îi tai o mână<br />năravul iar l-o duce la păcat<br />căci răutatea-n suflet i-e stăpână<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1225523637452707978?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-43028867704106313392011-12-19T23:13:00.000+02:002011-12-19T23:16:09.929+02:00e multă ploaie-n jur ca la potop<br />şi punţile de-atâta aşteptare-au putrezit<br />suntem ca două maluri ce se caută în vad<br />şi ne surpăm cu-adâncă disperare<br /><br />cuvintele s-au dus luate de puhoi<br />şi doar tăcerile mai bat domol în scoc<br />lumina ochilor se cerne flăcăruie<br />şi răsuflarea zace în noroi<br /><br />trăiam cândva o spaimă şi-o arsură<br />şi-arsura s-a topit ca ceara-n lumânări<br />mai e doar spaima ce încuie poarta<br />şi ploaia ce ne-alungă-n depărtări<br /><br />de-atâta ploaie înfloreşte mucegaiul<br />şi igrasia îmi vopseşte faţa-n gri<br />mi-s putrede tăcerile de-o ploaie<br />şi drumu-l rătăcesc din zi în zi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4302886770410631339?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-52321291501873190262011-12-15T21:10:00.000+02:002011-12-15T21:11:08.813+02:00e criză şi mi-s nervii la pământ<br />nimic nu am şi n-am nimic mai sfânt decât pe mine<br />şi mă doare şi aş vrea<br />mai mult, mai bun, mai altceva în viaţa mea<br /><br />vă dau sângele meu<br />la ce bun, el oricum ne aparţine<br />un ochi, o splină un plămân, vă dau din ce am eu mai bun<br />rahat, tu eşti doar sclav, şi libertatea-i doar un simulacru<br />nimicul te cladeşte, uitată bere în pahar, eşti acru<br /><br />am să fiu peşte şi vă dau cu flit<br />cuvintele m-ascultă, pentru ele sunt stăpân, tătic,<br />le stabilesc sectoare şi le scot la produs<br />din lumea asta eu oricum sunt dus<br /><br />„şi-au ieşit cuvintele, legănându-şi rimele<br />dându-şi aere de doamne, sparte-n versuri, roase-n carii<br />cu pomezile căzute, lângă felinare mute<br />nimeni nu le mai doreşte<br />c-astăzi Banul porunceşte<br /><br />peşte mort cu rima ruginită<br />gândurile încă te frământă<br />şi-au plătit luntraşul să te treacă<br />peste viaţa asta ca o apă<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5232129150187319026?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-91896817513277923142011-12-14T22:36:00.001+02:002011-12-14T22:36:58.013+02:00îmi lăsasem capul pe piatră şi toate gândurile<br />curgeau săpând canale, şanţuri şi uitări în carnea rece<br />eram pe muntele căpăţânii şi soarele ardea nemilos toate vorbele<br /><br />foamea scutură lacrima pârjolită<br />iar setea trage seceta din vârful rădăcinilor<br />moarte<br /><br />vorbele se târăsc anemice<br />încercând să-şi obţină liniştea şi formele pierdute<br />prin sms-uri şi abrevieri bolnave<br /><br />lăsaţi verbele să vină la mine aş fi vrut să strig<br />dar privirile curg într-o lălăială sterilă<br />târând foile albe<br /><br />poemele ostenite caută scăpare<br />iar tastatura freamătă a schimbare şi a tipăritură<br />oh deşertăciune a deşertăciunilor şopteşte inima purtându-şi bătăile<br /><br />am luat tăcerile şi uitările<br />şi-am început să le frâng şi să le împart în versuri, <br />în strofe şi-n rime, săturându-mă cu toată această singurătate<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-9189681751327792314?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-11319850871866172162011-12-14T11:12:00.001+02:002011-12-14T11:12:45.611+02:00noaptea, când cerul se-nfăşoară şi mă strânge<br />îl văd, cum îşi duce genunchii juliţi la gură<br />şi plânge cu întrebări şi tăceri<br /><br />povestea lui e inutil de banală şi comună<br />asemeni griului zăpezii ce aleargă pe trotuare în căutarea plutirii<br />e povestea unei curiozităţi ce zgârmă în praful uitării<br /><br />"în adâncul sufletului se cască prăpastia spaimelor noastre<br />acolo, pe buza ei s-a oprit şi a ascultau ecoul zilelor lăsate să cadă<br />şi pentru că tăcerea creştea străină de aşteptarea lui<br />s-a decis să caute rădăcininile<br />dincolo de cadere, dincolo de plutire, dincolo...<br />acolo unde zgomotele se sparg în tăcere<br /><br />cutremure de tot felul s-au agăţat de marginile prăpăstiei<br />îndoielile au măcinat tăria sufletului rătăcit<br />şi ploaia de stele a tras cortina peste liniştea din adânc<br /><br />prăpastia nu mai e prăpastie<br />spaimele s-au maturizat aşteptând alte vremuri<br />numai ochii lui mă caută noapte de noapte<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1131985087186617216?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-83743011561154652182011-12-13T22:46:00.000+02:002011-12-13T22:47:06.031+02:00undeva, eu, singura gaură neagră din universul uman<br />înhaţ totul cu nedisimulată lăcomie<br /><br />visele sunt cei mai incredibili viruşi care se plimba încă în libertate<br />sunt bolnav, incurabil şi contagios la cel mai incredibil nivel<br />visele mele nu mai au loc şi dau pe afară<br />se lipesc de faţa omului cu toate nuanţele lor de gri<br />şi macină ca o igrasie strălucirea din priviri<br />o reverberaţie se zbate în fereastră:<br />eu nu stau de vorbă cu jigodiile<br />aşa răsună toaca sufletului<br />ca o cutie de rezonanţă<br />nimicul rezonează la nimic<br />şi pustiul suflă a pustiu<br />miros a jigodie<br /><br />aş vrea să spun când plec şi unde<br />dar vorbele cad, zid neterminat<br />şi mă cuprinde a plângere<br />cu toate cărămizile<br />nesfărâmate<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8374301156115465218?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-92226746083625183982011-12-13T18:47:00.000+02:002011-12-13T18:48:15.651+02:00viaţă,<br />m-ai luat din ochiul, din gura, din sufletul meu<br />ai aruncat sălbăticiunea şi mi-ai arătat vasul lăcuit cu fundul drept şi mic<br />cât o sanda din lemn de cireş rătăcită prin faldurile albului kimono<br />toate poveştile cu filigram de argint şi dantele de aur<br />le-ai topit şi mi-ai învelit rădăcinile<br />şi închipuirea aripilor<br />visele n-au ce căuta mai sus de lumina ochilor<br />iar cenuşiul trebuie să fie culoarea verdelui<br />dorinţele mele cu noduri în gât<br />caută pragul luminii<br />pierdute. sunt un<br />pitic bătrân, hidos şi plin de moarte<br />ce-aşteaptă trăznetul<br />cu toate că în criptă<br />nici aerul nu mai are miros<br />m-ai turnat în ceară <br />spunându-mi şoptit, preţul<br />visului de a sta<br />uitat<br />într-o vitrină aurită<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-9222674608362518398?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-68555377448110205692011-12-12T23:02:00.000+02:002011-12-12T23:05:57.401+02:00inceputul am sa te las sa-l croiesti dupa chipul si asemanarea intamplarii<br />asa ca eu ma grabesc catre sfarsit cu venele doldora de sange<br />rostogolindu-ma printre zile cu rasaritul la antet<br /><br />baiete, vino cu mine si-ti voi da tot ceea ce visul poate naste<br />asa mi-a zis si l-am crezut, era convingator<br />si un fin manipulator, <br />era un bun conlocuitor<br />pentru ca am uitat sa va spun ca se instalase fara jena<br />pe partea stanga in urechea interna<br />bine, bine, dar ce trebuie sa fac ?<br />te tai la verbe, <br />eu suflu-n adanc<br />satanice treceri: intrari si iesiri din mormant<br />cuvintele toate schimba-s-or la fata<br />nemuritor in idei pentru marunta viata<br />rimele toate, vulcanice focuri<br />zvarlite in ceruri, vor face sa fiarba<br />apa in scocuri<br />purtat in ovatii, caderi in extaz<br />tu viu printre morti dormind tu esti treaz<br /><br />povestea, nu mai incepe cu a fost sau poate ca mai este<br />pentru ca scaunul m-a zvarlit pe sub mese<br />nu stiu ce Dumnezeu s-a intamplat<br />dar pactul cu diavolul nu s-a mai semnat<br />verbele deschise s-au cicatrizat printre cheaguri<br />rimele plutesc, lampioane efemeride<br />zumzaind pe la geamuri<br />pana si-a ros de ciuda penita<br />iar pergamentul scris fara semnatura<br />si-a pus rogojina-n cap si-a luat-o pe aratura<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6855537744811020569?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-64379702013670496162011-12-10T15:14:00.000+02:002011-12-10T15:29:11.119+02:00ai vazut vreun batran care sa spuna ca viata are mirosul mizeriei?<br />am incercat sa aflu cat de adanca e uitarea<br />si verbele cad retezandu-mi sirul vorbelor<br />am incercat sa invat ce e iubirea<br />dar usile se-nchid batute de vant<br />am incercat sa aflu cat costa un make-up<br />dar lacrimile spala urma pretului<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6437970201367049616?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-71653692287052092222011-12-10T15:13:00.000+02:002011-12-10T15:14:07.576+02:00luasem alfabetul ca pe-un set de cuburi straine<br />si-l insiram prin firul rosu al vorbelor<br />sa-mi treaca de urat:<br />amintiri,<br />balbe,<br />cacofonica viata,<br />dumicat ultimei rasuflari,<br />etcetera<br />despre restul vorbelor numai de bine<br />si un ultim amanunt in Final<br />lasa candela<br />sa arda mai mult decat vorbe moarte intre dinti<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7165369228705209222?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-58188907292182941202011-12-05T09:40:00.000+02:002011-12-05T09:41:30.895+02:00curgerea, uneori, nu are nimic spectaculos<br />este doar o trecere dintr-o limba vorbita intr-o limba moarta<br />sau ca sa spun altfel este drumul uitarii<br />fara poticneli<br /><br />intr-o lume cenusie, culorile mor inainte de a se naste<br />si semnele exclamarii sunt simple borne macinate de vreme<br />intreaba-ma ce mai stiu din toate timpurile mele<br />si voi privi dezorientat si pustiu<br /><br />viata nu are reguli bine stabilite<br />tot asa dupa cum flashul blitului se zbate-n gol<br />rasturnand calupuri de-ntuneric<br />si iertare stafidita<br /><br />drumul ma poarta dintr-o curiozitate in alta<br />fante pline de priviri goale, sticloase<br />degetele ar vrea sa pipaie aerul<br />dar frigul patruns pana-n strafunduri tace<br /><br />intr-o mare inutila<br />valuri anemice mor legate de ipotetice miscari<br />si totusi curg printre malurile maloase<br />cat mai departe de realitate<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5818890729218294120?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-12005153591264135242011-12-02T16:21:00.000+02:002011-12-02T16:22:06.212+02:00Doamnă cu vălul cernit,<br />Învaţă-mă să dansez blues.<br />Şi te voi dărui cu diamante, noapte.<br />C-o mână-ţi cuprind mijlocul eternitate<br />Şi tu cu mână rece mă cuprinzi<br />Paşii se pierd, oglinda nu mai ştie<br />De mă reflectă, mai poţi tu să mă aprinzi?<br />Mişcare sacadată şi-o lacrimă-ngheţată<br />Aştern pe umăru-ţi ce n-a vazut lumina, dalbă fată<br />Ritmul se tânguie torcându-şi paşi de pâslă<br />Te-am rătăcit pe râul vieţii,<br />Plută fără vâslă.<br />Sper să îţi placă vinul roşu, ieftin şi trezit<br />Ce-mi tulbură venele, visele-n asfinţit.<br />Deschide-te, în pocal umple-te<br />Astăzi voi bea, în sănătatea ta. <br />Şi vălul pictat <br />Doamne de l-ar lua.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1200515359126413524?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-44280999672620367212011-12-02T16:18:00.002+02:002011-12-02T16:21:09.847+02:00Trăiam la limita imposibilului.<br />La fiecare flux trupul meu înflorea<br />Ascunzând emoţii printre petalele ofilite.<br /><br />Sângele-mi colora dimineţile,<br />Orajii tremurau, prelingând lacrimile,<br />Iar voalurile îţi ascundeau sideful înserării<br /><br />Rădăcinile musteau aduceri aminte,<br />Verdele se modela căutându-te, soare<br />Din ramuri îmi răsăreai. Viaţă sălbatică.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4428099967262036721?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-62942503860005642192011-12-02T16:18:00.001+02:002011-12-02T16:18:51.593+02:00Ei dragii mei, asta seara vom porni in cea mai nazdravana si greu de crezut calatorie. Da, asa este. Vom merge pe acolo pe unde omului ii este frica sa calce, pentru ca este cea mai gingasa si sensibila parte a trupului: sufletul omului. Caci atunci cand Dumnezeu a zidit omul si a suflat asupra lui ca sa-i dea viata, tot acel abur Dumnezeisc a strabatul lutul moale trezindu-l la viata si s-a cuibarit adanc in trupul omului pentru a fi cat mai greu de gasit de sagetile otravite ale vorbelor si de taisul crud al gandurilor. <br />Dar sa lasam vorba goala si sa plecam la drum lung ca in poveste ca din noapte mult mai este. Se spune ca demult, tare demult, pe cand lumea mai era pe cum o facuse Domnul, era un baietan care deschisese ochii singur pe lume si de cand se stia nu avea alt sprijin decat soarele diminetii si pasarile cerului, dar el era multumit si cu atat. Si umbla baietanul nostru prin lume si isi castiga hrana si straiele ajutand ba pe unul ba pe altul, la unul doua trei zile, la altul cu lunile si pe unde trecea si punea el mana sporul casei crestea si toate erau din belsug iar lumea era multumita. Dar nu toata lumea avea nevoie de ajutorul lui si multi il alungau din poarta ca pe un cersetor. Dar el nu se supara si pleca mai departe cautandu-si locul unde sa slujeasca si sa ajute. <br />Caci chiar daca este greu de crezut, cea mai mare bucurie a lui era sa ajute. De ce? Nu stiu, poate pentru ca iubea prea mult lumea si dorea tuturor numai bine. Si dupa cum va spuneam umbla flacaul nostru prin lume si vorbele umblau cand inainte cand in urma lui si de multe ori ramanea in cate un sat pana cand reusea sa multumeasca pe toata lumea si nu ramanea nimeni fara ajutor. Dar intr-o buna zi, pe cand trecea printr-o padure, vede intr-un luminis o casuta spoita cu rozul rasaritului cam stramtorata si cam napadita de lastaris si copaci. Cum vazu flacaul nostru una ca asta, lasa traista jos si fara a mai intreba pe nimeni scoase securea de la brau si incepu a curata a dobora la lastarii si copacii care sufocau casuta. Apoi dupa ce lasa locul ca-n palma de radeau florile la soare imprejurul casei se sui pe casa si incepu sa indrepte ce era de indreptat la acoperis. Trecuse de pranz cand isi aduse aminte de nesabuinta lui si dupa ce termina cobora cu grija de pe casa si ciocani cu sfiala la usa. Mai ciocani odata si daca vazu ca nu primeste nici un raspuns deschise usa incetisor, cu teama. Inauntru nimeni. “Pesemne ca stapanul o fi prinprejur dupa treburi. Mai bine sa dau o mana de ajutor sa se bucure deplin cand s-a intoarce” isi zise flacaul. Incepu a deretica prin odaie, aprinse focul, aduse apa proaspata si curata de la izvorul ce bolborosea in padure si din desisul padurii vazu ca se apropie de casa doua capre cu ugerele pline. Vazand ca trag langa casa, semn ca sunt de acolo, lua un vas mulse caprele caci vedea ca le chinuie preaplinul ugerelor si puse laptele la fiert. Pe cand acesta era aproape gata puse si ceaunul pe foc si tranti o mamaliga domneasca pe care o lasa apoi sa dospeasca bine pentru a nu se incruzii si isi aduse aminte de ciupercile pe care le avea in traista, culese din drum si unde nu tocmi o mancarica din ele de sa o mananci cu ochii numai. Cand totul fu gata, asternu masa si iesi pe prispa casei asteptand sa soseasca stapanul. Si fiindca tot se plictisea stand, rupse o frunza si incepu a doini de rasuna padurea. Pe cand canta el mai cu foc iata ca la marginea luminisului aparu o batranica adusa de ani si de povara ce o avea in spate. Indata sari in picioare flacaul si se repezi de o ajuta pe batrana luandu-i povara. Aceasta ridica privirea si ii multumi pentru ajutor dar cand intoarsde privirea mai sa nu recunoasca locul. Totul era luminat, casa radea in soare iar toate lemnele taiate si aranjate frumos langa casa. Si cum se uita la casa vazu si acoperisul dres ba inca si cuibul de barza din varf era dres si indreptat. Ajunsa langa casa, vazu caprele mulse si adapate ca stateau tolanite in lumina calda a soarelui si nu mai putu de bucurie. Vru sa multumeasca flacaului pentru ajutorul dat dar acesta disparuse in spatele casei cu povara batranei. Dupa ce lasa povara o pofti pe batrana sa se spele si sa pofteasca in casa caci pranzul o asteapta. Cand ajunse in casa si vazu toata ordinea si ingrijirea data mai sa lesine de bucurie. Sa lasa pe lavita si intorcandu-se spre flacaul nostru zise:<br /> Vai de pacatele si de batranetele mele voinice. Cum am sa-ti platesc eu tot binele si ajutorul ca n-am nici un banut cat de mic. Poate vei dori sa-ti dau o capra drept plata?<br /> Daca ai dori sa ma inviti la masa si sa ma omenesti as fi mai mult decat multumit matusa draga, cat despre plata, stai linistita ca nu asta doresc. <br /> Cum? Nu ai sa-mi ceri nimic si nu ai sa-mi iei nimic drept plata a muncii tale?<br /> Cine poate sa se bucure la necazul si saracia unei biete batrane. Ba inca imi pare rau ca nu te pot ajuta eu mai mult. <br /> Apoi sa ma ierti da tare te-as intreba flacaule, cum de ai ajuns tocmai prin pustietatile astea?<br /> Matusica draga, de cand ma stiu, tot singur pe lume sunt. Parinti n-am, casa n-am si de cand sunt tot cu traista-n spate si securea la brau umblu si pe unde pot ajut lumea.<br /> Si n-ai obosit? Nu-ti doresti sa te opresti din drum, sa te asezi undeva? Sa ai o casa, o bucata de pamant?<br /> Eu nu cunosc vorbe ca: nu pot, nu sunt in stare, greu de facut, imposibil, nu poate fi vorba, nu merge, fara speranta, infrangere, intoarcere. Cat despre casa si pamant, ce sa fac cu ele? Caci casa numai cu un suflet este ca ziua fara noapte si ca soarele fara luna. Cand mi-o veni sorocul, o sa caut sa ma asez si eu intr-un loc. Caci manuri am, picioare am si cu ajutorul lui Dumnezeu mi-oi croi eu casa pe masura. Si de ca sa n-o spun pe cea dreapta: inca nu s-a gasit fata care sa-mi fure inima. <br /> Tare mi-e teama ca nici n-ai s-o gasesti. Dupa cum te vad, tot hoinar o sa ramai. <br /> Cum va vrea domnul matusa, mai zise si se ridica adunand strachinile din care mancasera iar restul de mamaliga il imparti celor doua capre si pasarilor cerului. <br />Dupa aceea isi lua traista si securea, saruta dreapta batranei si multumi de gazduire dupa care dadu sa plece. Batrana il opri in prag si cautand in spatele hornului scoase un ciob de nestemata rosie la culoare pe i-l dadu flacaului. <br /> Tine ciobul acesta si nu-l scate pana vei iesi din padure. Daca te vei uita prin el vei putea vedea inima si sufletul oamenilor. La unii vei vedea ca un boboc gata sa sparga si aceia sa stii ca se vor bucura de ajutorul tau iar la altii vei vedea ca un spin sau sau ca o piatra roasa de vant. Sa te feresti de ei caci cu tot binele facut bucurie nu vei avea.<br />Flacaul lua ciobul si-l baga in san multumind, dupa care pleca tinand cararea. Vezi bine ca el nimerise la casa Sfintei Luni dar nici el nu se pricepu si nici ea nu dorise sa-i desluseasca acest lucru. Merse voinicul nostru ce merse si iata ca dupa doua nopti dormite pe muschiul moale si matasos al padurii, ajunse iar la un luminis unde era o casuta spoita cu albastrul cerului dar cam lasata pe-o rana de ziceai ca acum se surpa. Ca sa nu mai faca greseala de data trecuta ciocani la usa dar nimeni nu raspunse. Intra si gasi aceeasi viata simpla dar curata ca si la prima casa. Iesi afara si se apuca sa tocmeasca cele de trebuinta dupa care opintindu-se cum puti inlocui talpa casei cu alta noua, mai framanta si niste lut cu apa si lipi colturile care se cam crapasera dupa care intra in casa. Aduse apa proaspata, facu focul in vatra si puse ceaunul pentru mamaliga pe foc tocmind o mancarica din ciupercile adunate si aduna si o strachinuta cu fragi si zmeura care erau din belsug in spatele casei. Cand termina tot ceea ce era de facut iesi afara si se apuca de ingrijit marul care crestea langa casa si care cam suferea de ingrijire atenta. Pe cand se uita la coroana rotata iata ca apare din umbra padurii o batrana care semana cu cealalta dar care era totusi altfel. Baietanul o ajuta sa duca traista in care avea tot felul de buruieni si ierburi de leac dupa care adusa apa buna si proaspata pantru a se curata si dupa aceea intrara in casa. Cand vazu batrana toate cate le tocmise flacaul se aseza pe lavita si incepu sa se vaite.<br /> Da ce s-a intamplat matusica?<br /> Of, pacatele mele, cum am sa rasplatesc binele facut ca n-am nici un sfant in toata casa mea.<br /> Dar cine a cerut plata, matusa? Ba inca imi pare rau ca n-am putut sa te ajut mai mult. Dar daca s-ar putea m-as multumi cu un blid da mancare si cu o binecuvantare caci in rest are Dumnezeu grija sa le potriveasca pe toate. <br /> O copilul meu, cum de poti fi atat de darnic cu munca bratelor tale?<br />Ii povesti voinicul nostru toate cate le traise de cand se stia, cum umblase cu traista prin lume si ce mare bucurie avea ori de cate ori reusea sa ajute pe cineva. <br /> Daca toata lumea ar fi ca tine voinicule, ce bine ar fi.<br /> Asa ceva nu se poate matusa, caci de la inceputul lumii nu a mai existat cineva care sa aiba mintea, inima, mainile, gura mea. Nimeni dintre cei ce au trait inaintea mea, nimeni dintre cei ce traiesc acum si nimeni dintre cei ce vor trai maine nu poate sa se miste, sa mearga, sa vorbeasca si sa gandeasca exact ca si mine. Poate ca asa a dorit Dumnezeu sa fie. <br /> Asa este. Fiecare este unic si nimeni nu se regaseste in altul pe deplin. <br />Dupa ce mancara si mai povestica cate in stele, baiatul nostru isi lua ziua buna, isi lua traista in spate si dadu sa iasa pe usa. Batrana il opri si scoase din cenusar o bucata de nestemata albastra si i-o intinse spunand:<br /> De cate ori vei dori vei pune piatra la ochi si vei putea vedcea cugetul oamenilor. Daca vedea ceva ca cerul senin al diminetilor sa stii ca omul acela e curat la cuget dar daca vei zari ca norii pe cer sa pleci degraba caci nu-i de saga cu acel om. Caci cum spune o vorba veche: “intelepciunea este in fata omului priceput dar ochii nebunului o cauta la capatul lumii”. Mergi sanatos si Dumnezeu sa te ajute in toate cele.<br />Multumi flacaul nostru pentru gazduire si pentru dar, isi lua ziua buna si pleca tinand cararea din padure. Merse el ce merse si dupa doua nopti ajunse la o alta casuta muiata toata in galbenul de aur al soarelui. Batu la usa si ii deschise o batrana ca si celelalte doua.<br /> Sarut mana matusica.<br /> Buna sa-ti fie inima voinice. Da ce vant te abate prin pustietatile astea?<br /> Ei matusa, colind si eu lumea si de cateva zile ma tot chinui sa strabat padurea asta. Dar n-ai nevoie de o mana de voinic sa te ajute la una sau alta inainte de a pleca mai departe?<br /> Ba, daca te-ai indura pentru vreo trei zile sa-mi fi de ajutor tare ti-as multumi. <br /> Cum sa nu matusa, numai sa-mi spui despre ce este vorba ca sa stiu ce am de facut.<br /> Dragul matusii, as vrea sa plec pentru vreo trei zile sa-mi vad suratele pe la care ai trecut cred si tare ma necajesc caci nu stiu pe cine sa las in loc sa-mi grijeasca de gospodarie si de animalele mele dragi.<br /> Cum sa nu matusa. Bucuros daca pot sa fac un cat de mic bine. Ce treaba am de facut?<br /> Apoi copile, in fiecare dimineata trebuie sa tocmesti cazanoaiele de afara la foc potrivit, sa pui ce trebuie in ele si cand a fi gata fiertura sa o rastorni in gropnita de langa casa. Dupa care nu trebuie decatr sa bati toaca agatata in grinda casei si sa intri repede in casa caci animalele mele nu te-or cunoaste si sa nu patesti ceva. Spre seara trebuie sa faci o fiertura din buruienile pe care le am in spatele hornului si sa o duci la usa beciului din spatele casei. O lasi in fata usi si pleci. Sa nu care cumva sa deschizi usa ca mare pacat iti faci. Ce zici? Te-ncumeti?<br /> Da matusa, cum sa nu?<br /> Atunci intra in casa sa te omenesc cu ceva de-ale gurii apoi eu plec cat nu e prea tarziu. <br />Intrara in casa, mancara dupa care battrana ii arata ierburile din spatele hornului pentru fiertura si un ladoi langa casa din care sa tocmeasca mancarea pentru animale si cele trei cazanoaie mari in care s-o faca. Isi lua ziua buna si dupa ce-i mai aminti inca odata sa nu care cumva sa deschida usa beciului se afunda in desisul padurii. <br />Trebalui cat trebalui voinicul nostru pe afara, pregati cazanoaiele pentru fiertura animalelor de a doua zi si lemnele de foc, curata gropnita de langa casa si pentru ca tot se insera intra in casa si pregati fiertura din buruieni. Cand termina cu toate acestea lua ceaunul cu fiertura si-l puse in fata usii beciului. De dincolo de usa se auzeau tot felul de gemete si scancete si sughituri si cate si mai cate zgomote ca ti se furnica pielea pe tine. Asculta el ce asculta dupa care se intoarse in casa si se culca. Tot incerca sa adoarma dar forfota si gemetele din beci nu-i dadeau pace. Se suci, se rasuci si pana la urma reusi sa adoarma dar in vis vazu usa de la beci deschizandu-se si o fata fara seaman aparand in usa. Se trezi speriat si incantat de acel vis dar vazu ca nu este decat miezul noptii si se culca la loc, dar somnul nu se mai lipi de el. <br />Cum miji de ziua iesi afara, aprinse focurile sub cazanoaie, puse apa proaspata si incepu sa toarne din ladoi amestecatura care era acolo dar din ce lua parca nu se termina. Dupa ce termina fiertura o rasturna in gropnita de langa casa si incepu sa bata toaca. Se astepta sa vada adunandu-se cativa godaci si alte salbaticiuni din padure dar nu mica ii fu mirarea cand vazu ca se umple locul de tot felul de jivine si balauri, taratoare si cate si mai cate grozavii, de parca toate visele urate ale lumii se stransesera acolo. Parca incepu a i se strange inima putin dar isi facu curaj si se apropie de cele aratari. Incepu a le curata si a le sterge, a le scoate spinii din piele si picioare si vazu ca nici ele nu se reped la el ci stau cuminti ca niste catelandri sa le grijeasca. Aduse si niste apa proaspata si le curata ca pe niste copilasi dupa care fiecare isi lua zborul pe unde o manau treburile. Nici nu bagase de seama cand trecuse ziua si se ingriji acum si de fiertura. Dupa ce o tremina duse ceaunul la usa beciului si iarasi se auzira tot felul de gemete si scancete. Statu cat statu si asculta cu inima indoita dar teama de vorbele stapanei il facura sa intre in casa. Manca si se culca dar pe la miezul noptii iar se trezi din acelasi vis cu fata frumoasa ce-l astepta in usa beciului. “Fie ce-o fi, trebuie sa vad” isi zise si se culca la loc. <br />Dimineata pregati mancarea lighioanelor si iar se ingriji de ele cu grija si bagare de seama. Dintre toate, una pe jumatate caine pe jumatate balaur cu coada si aripi se lipi de el si nu mai vru sa plece. Se juca cu el ca si cu un catelandru pana ostenira. Mai aranja prin casa si pe langa cele de trebuinta si pe la amiaza cand se duse sa ia ceaunul gol iarasi auzi toate sunetele acelea din spatele usii. Vru sa deschida lacatul dar vobele batranei ii trasera mana inapoi. Nici noul lui prieten nu-l lasa ci tot tragea de el sa plece. Se suci se invarti dar orisice facea tot la usa beciului ajungea. Cu inima cat un purice si batand sa-i sparga pieptul scoase din san ciobul de nestemata rosie si-l puse la ochi. Ca prin ceata, zari in spatele usii un boboc ce sta sa sparga in floare iar de jur imprejur o viermuiala de spini din care incepeau sa rasara frunzulite. Scoase si ciobul albastru si prin el vazu o forma albastra ca cerul senin al diminetii si o multime de norisori mici care mai inchisi care mai deschisi la culoare. “Poate o fi un suflet cinstit acolo si cine stie cine il chinuie”. “Poate ca si-a ispasit pedeapsa si merita sa fie eliberat?”, “fie ce-o fi!” isi zise flacaul nostru, “mai bine mor decat sa traiesc cu cugetul incarcat”.<br />Lua securea si cu o miscare reteza inelele groase care tineau lacatul. “Acum asta e, nu mai pot da inapoi” zise si deschise usa putintel. Inauntru o intunecime ca de iad. Mai deschise putintel si odata se simti azvarlit la o parte de usa ce se deschise larg si pe ea incepura sa iasa tot felul de forme ca de abur care mai de care mai urata si mai grozava. Isi dadu seama de greseala facuta dar acum era prea tarziu si se intreba si el cum de incapusera atatea belele in beciul acela neguros. Cand se terminara si apuca sa se ridice flacaul nostru de jos, vazu in pragul usii fata cea frumoasa din vis care statea fara sa se miste ci doar rasufla usurel. Baiatul se apropia si o atinse dar ea statea ca moarta. Atunci fara a sti ce face, se apleca si ii fura o sarutare temuta si grabita de nici el nu stia ce se intampla. Fata incepu sa rasufle mai iute si deschise ochi. Cand vazu usa beciului larg deschisa si pe baietan langa ea odata se inmuie sa daca nu ar fi fost el sa o prinda s-ar fi pravalit la pamant. Sprijinita reusi sa iasa din beci, se aseza pe iarba si incepu sa planga usurel. Orisicat incerca sa afle baiatul cate ceva ea nu scotea nici un sunet ci doar plangea lasand lacrimile mari sa-i spele obrajii. La un timp cand se mai ostoi din plans se intinse usurel si-l saruta cu durere, un sarut lung si trist. Lacrimile se amestecara cu buzele lor lasand toata durerea inchisa in ele. <br /> Se vede treaba ca asa ne-a fost dat sa ispasim. Caci bine a zis cine a zis ca “in tigaie se dovedeste argintul, in cuptor se dovedeste aurul dar cel care incearca si dovedeste inimile oamenilor este numai Bunul Dumneze”. Faca-se voia lui.<br />Dupa care se ridica usurel si se prefacu intr-un abur ce se imprastie ratacit de vantul molatec. In urma ei se mai auzi ca un suspin: “Daca doresti sa ma mai vezi trebuie sa ma cauti tocmai la Manastirea-ntr-un picior, ca un abur de usor, ce se-ascunde intr-un nor”. Baiatul nostru ramase ca pierit si nu mai stia ce sa zica si ce sa creada. Se ridica cu greu si intra in casa. Mii de ganduri se roteau si se buluceau in mintea sa: cine? ce? cum? de unde? de ce? care era vine? unde gresise? de ce nu o ascultase pe batrana? ce nenoroc il impinsese de la spate? si cate si mai cate. Se aseza pe lavita si incepu a ofta si parca, parca i-ar fi venit sa planga. Se culca cu teama, cu neliniste, cu frica, cu spaima, cu tot felul de ganduri si trairi pe care nu le mai avusese pana atunci iar cainele balaur dormi cu el langa pat. Dimineata pregati focurile, facu fiertura si o rasturna in gropnita dupa care incepu sa bata toaca. Se stransera toate lighioanele dar nici ele nu mai erau ca inainte. Le mangaie, le ingriji dar degeaba. Singur catelandrul stratea si se tot gudura pe langa el incercand sa-l mai aline. <br />Se suci se invarti dar acum nu-si mai gasea locul. Se duse iar la beci uitandu-se doar, doar o mai zari ceva. Se intoarse in casa dar nu-i dadea mana sa faca nimic. Nu putea scapa de vorbele batranei si de suspinele si lacrimile fetei. Dar iata ca spre seara, la marginea luminisului se arata batrana. Nici vesela, nici trista ci doar cu o unda de ingrijorare pe fata. Ajunsa langa casa il vazu pe flacau razemand peretele. <br /> Ei fatul meu, se vede treaba ca orice lucru isi are fagasul sau. Rau ai facut ca nu m-ai ascultat. <br /> Sa ma ierti daca se poate, ca nu stiu ce a fost in mintea mea.<br /> Bag seama ca nu te-ai speriat de animalele mele, zise aratand spre cainele balaur.<br /> De ele nu matusa, dar s-a strans pielea mine cand am deschi usa beciului si au navalit toate aratarile celea afara. Ce era cu ele?<br /> Apoi trebuie sa-ti spun toata povestea ca sa te poti lamuri. <br />“Dupa ce a zidit Dumnezeu lumea si toate cate sunt pe pamant, necuratul a zis ca nu se poate sa fie totul bine si a zamislit si el toate rautatile inchipuite si le-a dat drumul pe pamant sa-l cutreiere si sa faca rau. Daca pana atunci toate mergeau bine si erau in buna randuiala dupa aceea s-au raspandit in lume toate relele: frica, ura, razbunarea, lacomia, mandria, mania, ingamfarea, fudulia, gelozia, boalele rele, indiferenta, nehotararea, indoiala, neglijenta, hotia, lenea, ingrijorarea, incruntarea, amanarea, slabiciunea, indolenta, enervarea, descurajarea, pesimismul si cate si mai cate. Cand a vazut Domnul Dumnezeu toate astea a plesnit din biciul de foc al dreptatii si le-a adunat pe toate relele din lume si le-a inghesuit intr-o borta din strafundul pamantului. Cand a vazut necuratul s-a dus cu prefacatorie in fata Domnului si l-a intrebat de ce s-a suparat si i-a adunat toti copii lui si i-a inchis in strafund de pamant? <br />Dumnezeu i-a spus atunci necuratului ca ii sloboade copii la lumina zilei dar sa nu care cumva sa apropie de suflet de om ca-i prapad. Dupa ce s-a jurat necuratul ca asa va fi, Dumnezeu a desfacut portile tainitei si pe toate relele celea le-a lasat slobode. Si cum s-au vazut libere s-au cuibarit in sufletele bietelor dobitoace. Dar trecura anii cu sutele si toate relele celea cuibarite in sufletele dobitoacelor nu aveau nici o multumire. Intr-una din zile, una a calcat intelegerea si s-a incolacit pe sufletul unui om. Atat de bine s-a simtit ca si-a chemat toate suratele si le-a povestit ce casa buna a gasit ea. Atunci toate relele au lasat juramantul facut si s-au napustit toate in suflet si-n minte de om. Atat de bine se simteau incat in curand rar mai era un om care sa nu fie atins de vreuna din rele. <br />Ajungand la urechile Domnului toata suferinta si rautatea care sugruma sufletele oamenilor s-a maniat atat de tare ca toate cate le-a zidit s-au zguduit din temelii. Dupa ce S-a mustrat pentru increderea pe care a avut-o in vorba nedreapta a necuratului a poruncit porunca mare catre toate cetele ingeresti sa porneasca pe pamant si sa-l cutreiere in lung si-n lat ca sa caute si sa adune toate relele si spurcaciunile si sa le zvarle pe toate intr-un beci. Tot atunci dadu porunca sa se caute cea mai curata copila de pe tot cuprinsul pamantului. Dupa ce a fost zidit beciul si inconjurat cu Duhul Sfant ca nici o spurcaciune sa nu mai poata scapa, au inceput cetele de inberi sa strabata pamantul si tot ce gaseau strangeau in desagi pe care le desertau la gura beciului. Dar cu toate acestea multe suflete ramaneau chinuite si sugrumate de stransoarea acestor spurcaciuni. <br />Cand a vazut necuratul ca-i sunt adunate odraslele s-a infatisat Domnului cerand dreptate. Dumnezeu ii spuse atunci ca dreptatea a avut-o pana cand au calcat juramantul si s-au incolacit pe sufletele oamenilor. Atunci necuratul a intrebat ce vor manca copilasii lui dragi inchisi in beciul acela iar Dumnezeu i-a spus ca vor avea cea mai dulce hrana pe care si-ar fi putut-o dori, suflet curat de fecioara. Vazand ca nu are spor necuratul a plecat dar nu prea departe jurand ca tot isi va scapa odraslele din mana Domnului prin vreun siretlic. <br />Si iata cu Bunul Dumnezeu a luat-o pe cea mai curata fecioara de pe pamant care nu era alta decat Credinta si a intarit-o cu Duh dupa care i-a spus ca datoria ei este de a imbuna si a indrepta toate relele zamislite de necuratul, iar cand ii va veni sorocul va iesi si va avea de sot pe cel mai bun fecior de pe pamant, pe Entheos, adica Entuziasmul. Asa ca a inchis-o in beci impreuna cu toate spurcaciunile acelea. Si cum au simtit dihaniile celea suflet curat odata s-au napustit toate si au inceput a smulge bucati din sufletul si din trupul fetei. Dar din ce mancau de aia se stafideau si se micsorau caci tot trupul fetei era sfant si fiecare dumicat insemna indreptare. Si toata rautatea se usca si cadea. De aceea odata la luna trebuia sa intru in beci, sa adun toata acea drojdie si zgura pe care o puneam in ladoi si faceam fiertura pentru animalele mele astfel ca nici urma de spurcaciune sa nu mai ramana. Si in fiecare seara trebuia fac fiertura aceea din ierburi de leac, fermecate si aburul fierturii hranea si ingrijea copila, o intarea si o intrupa la loc. Mai erau sapte zile pana cand tot chinul ei ar fi luat sfarsit caci cele rautati se cumintisera in mare parte si se subtiasera.<br /> Ce-am facut? Ce-am facut?<br /> Se vede treaba ca necuratul nu a stat cu mainile in san. Dar are Dumnezeu grija de toate cele.<br /> Deci dumneata matusa esti…..<br /> Da, eu sunt Sfanta Vineri iar celelalte doua batrane din padure sunt suratele mele Sfanta Luni si Sfanta Miercuri si rostul nostru era sa grijim beciul si sa-l aparam de tarcoalele necuratului.<br /> Ei matusa, matusa, atata timp cat soarele nu-si poate schimba mersul sa rasara de unde apune, atata timp cat nu pot sa aduc inapoi ziua de ieri si nici nu pot sa ma intorc in anii copilariei, atata timp cat nu mai pot intoarce vorbele odata scapate dintre buzele mele, voi ingropa ziua de ieri si nu ma voi gandi la cea de maine ci voi trai ziua de azi in toata maretia si splendoarea ei. Voi trai aceasta zi ca si cand ar fi ultima si voi astepta ca dupa ploaie sa apara curcubeul si pentru mine.<br /> Drept ai grait voinice numai ca zbuciumul tau nu va fi nici usor si nici scurt.<br /> Daca asa a fost scrisб asa trebuia sa se intample. Caci Dumnezeu le stie si le potriveste pe toate. Dumnezeu nu face lucruri inutile. <br /> Numai cu Credinta poti avea fericirea pe acest pamant.<br /> Stiu dar mi-a spus ca daca vreau s-o mai vad trebuie s-o caut la Manastirea-ntr-un picior, ca un abur de usor, ce se-ascunde intr-un nor.<br /> Stiu si nu-ti va fi usor s-o gasesti.<br /> Deci….<br /> Da, nu pot, n-am voie sa-ti deslusesc mai mult. Singur trebuie sa gasesti calea. Si cu cat vei dobora mai multe rele din cele scapate cu atat va fi mai scurt drumul. Cu cele doua cioburi primite vei vedea sufletele chinuite si va trebui sa te lupti cu relele cuibarite si sa le dovedesti. Acolo unde puterile tale curate nu vor putea izbandi vei avea de ajutor crenguta asta de salcie care va sugruma si va termina orice spurcaciune. Si ca sa nu fi chiar singur in drumurile tale vei avea de calauza si ajutor chiar catelandrul care s-a lipit de tine si care nu-i altul decat Dorinta. Acum mergi cu Dumnezeu si cauta sa tii calea dreapta ca si pana acum. <br /> Sarut mana matusa, multumesc de tot ajutorul si de toate sfaturile date.<br /> Inca odata iti spun ca vei avea multe incercari si drumul nu va fi usor dar cu Dorinta si rabdare vei reusi sa nu-ti pierzi Credinta. <br />Saruta dreapta batranei, isi lua ziua buna si pleca flacaul nostru cautand sa-si stapaneasca suspinele ce-i strangeau gatul. Merse el ce merse caci acum nu mai tinea socoteala zilelelor si ajunse de iesi din padurea fermecata. Ajunse iar prin locuri cu oameni si prin tot locul unde zarea cate o belea sau o holera din cele scapate se lua la tranta cu ea si nu se lasa pana nu o dovedea. Si daca pana atunci oamenii pe care ii ajuta erau multumiti si se bucurau de sporul casei, acum toti oamenii pe unde trecea ramaneau curati si se simteau de parca s-ar fi luptat cu muntii. Caci acum toti vedeau cat de mult inseamna dorinta si entuziasmul. <br />Ca sa nu le tot scoata din san, flacaul nostru isi puse cele doua cioburi de nestemate, cate unul la fiecare ochi si acestea se lipira ca si cand ar fi fost de acolo. Toti oamenii se minunau vazandu-l pe flacaul cu un ochi de un fel si ce celalat de alt fel dar toti ramaneau uimiti abia dupa ce pleca catre alte zari caci in urma lui ramanea spor si oamenii erau usurati si cu sufletul curat. Treceau zilele si relele si peste tot pe unde il duceau pasii intreba pe oricine vedea despre Manastirea-ntr-un picior, ca un abur de usor, ce se-ascunde intr-un nor dar nimeni nu stia a-i spune. Singura bucurie si multumire pe care o avea era ca in urma lui ramaneau locurile curate, fara urma de rele si suparare, si tot omul avea spor si nu era cu patulul gol. <br />Dar iata ca tot cutreierand prin lume si curatind-o de rele si spurcaciuni a ajuns vorba despre el si la urechile necuratului. Acesta tare s-a mai maniat cand a aflat ca un simplu om a ajuns sa curete lumea si sa-i distruga dragele lui creaturi. Atunci s-a hotarat sa-l piarda ca sa nu se mai auda de el. A luat necuratul infatisarea unui balaur si i-a iesit in cale flacaului nostru dar acesta avand Dorinta alaturi nu s-a sfiit sa-l infrunte. A scos securea pe care o purta la brau si s-a luptat pe viata si pe moarte. Vazand prin cele doua nestemate cata rautate se afla in fata sa a scos atunci crenguta de salcie si aceasta indata a inceput a se rasuci si a se strange impresurand balaurul. Cand a vazut necuratul ca nu-i de gluma cu flacaul si cata putere are asupra lui a plecat blestemandu-l sa nu-si gaseasca odihna toata viata si sa cutreiere pamantul in lung si-n lat pana la judecata Domnului. <br />Voinicul nostru nu lua in seama vorbele auzite ci pleca mai departe prin lume ajutand orice om sa-si faca rostul si sa-si aline sufletul. Dar iata ca intr-o zi, pe cand se afla la poalele unui munte zari o batranica ce se chinuia cu o legatura de uscaturi. Lasa poteca si se abatu pentru a o ajuta. Aceasta aproape ca nu mai putea sa rasufle sub povara. Flacaul nostru lua povara si fara a mai intreba porni pe urmele batranei. Aceasta lua o poteca ce se straduia sa pastreze coasta muntelui si mersera ei, mersera si trecura prin paduri dese de brazi, lasara padurile in urma si treceau acum prin finete scaldate de lumina molateca a soarelui. Iarba inalta si matasoasa se unduia sub adierea slaba a vantului. Cerul prinse a se schimba si cu tot soarele incepura sa apara nori pufosi si albi. Mergea batrana si tot mergea si parca acum era mai tanara si mai in putere ca la inceput. Si mergea batrana si flacaul dupa ea. Acum poteca se strecura pe langa un perete gol de stanca, neted si lucios ca ghiata. Nu ca i-ar fi fost teama dar uitandu-se in stanga sa vazu haul necuprins si astupat pe ici pe colo de norii pufosi. Tot uitandu-se el la haul ce-l pandea nu baga de seama ca acum era singur. Cand isi indrepta ochi vazu ca batrana nu mai este inaintea lui ci numai Dorinta care se stracura pe poteca ingusta. “Poate ca a luat-o mai repede si am pierdut-o dupa vreun ocolis al potecii. Oricum nu are unde sa fie dacat inainte, caci nici in spate n-am lasat-o si nici in hau nu s-a prabusit”. Si urca flacaul nostru si poteca se subtia tot mai mult caci numai cu greu mai gasea sprijin picioarelor. Si parca si povara era tot mai grea. Dar flacaul nostru nu se opri ci isi continua drumul calcand cu bagare de seama. Cand deodata vazu cu surprindere ca poteca se sfarseste intr-un povarnis plin de bolovani si grohotis. Ici colo cate un fir de iarba mai strajuia acea pustietate. Se stradui voinicul nostru si urca cu bagare de seama ca sa nu porneasca toate acele pietre si curand ajunse tocmai in varful muntelui care era ca o tipsie plina de verdeata moale si matasoasa a ierbii de smarald si ici colo cate o floare rosie se ascundea sfioasa. Soarele tocmai se pregatea sa se culce si cu ultimile raze lumina ceea ce nimeni nu mai vazuse pana atunci: din pamant se ridica la cer un fuior de fum de tamaie si drept in crestetul cerului se afla o mandrete de manastire toata poleita cu aurul curat al soarelui. Atunci flacaul nostru cazu in genunchi si zise printre lacrimi de bucurie: “cautat-am pe Domnul si m-a auzit si de toate necazurile mele m-a izbavit”. Ca prin minune toate uscaturile pe care le carase in spate se randuira si facura o scara ce ducea tocmai sus la poarta manastirii. Flacaul nostru incepu sa urce se de ce urca era tot mai usor si mai impacat. Ajunse la poarta mnastirii si aceasta se deschise singura iar in curte nu se afla decat madra lui, fata din beci ce era ingenunchiata si ridica rugi Domnului. Atunci se apropie flacaul nostru usurel si se lasa si el in genunchi alaturi. Dupa ce terminara ruga, ca la un semn, amandoi se ridicara si abia atunci fata baga de seama ca nu este singura. Daca nu era flacaul nostru s-o sprijine ar fi cazut ca secerata. <br />Amandoi plecara si incepura sa coboare treptele usurel si in urma lor acestea se prefaceau in porumbei albi si isi luau zborul ducand pana departe veste gasirii sau a regasirii celor doua suflete daruite. Cand ajunsera iar pe crestetul muntelui in fata lor era chiar batrana pe care o ajutase voinicul nostru. Amandoi cazura in genunchi si baiatul spuse:<br /> Trecand prin izbanda asupra relelor si prin disperarea neputintei ce ma strangea uneori, trecand prin clipe de iubire si prin chinuri cumplite, prin clipe de bucurie si prin valuri de durere, mi-am aprins intotdeauna flacara credintei in inima cu o rugaciune si ea m-a calauzit prin ceata indoielii ce ma mai impresura cateodata. Numai cu ajutorul Lui am izbandit si am ajuns la acest liman. Cum pot sa multumesc, iubita si preasfanta Maica?<br /> Ei copii mei, daca voi credeti ca zbuciumul si chinul vostru a luat sfarsit va inselati. Caci daca iti mai aduci aminte, cand te-ai luptat cu necuratul si l-ai alungat acesta te-a blestemat sa nu-ti gasesti odihna toata viata si sa cutreieri pamantul in lung si-n lat pana la judecata Domnului. <br /> Asa este. Ce se va intampla acum?<br /> Ceea ce a randuit Dumnezeu bunul, caci nici el nu poate dezlega toate blestemele necuratului. Voi veti locui aici in acest loc uitat de rele dar la fiecare nastere si inviere trebuie sa coborati in lume ca sa aduceti pacea si fericirea oamenilor si sa nu-i lasati sa-i cuprinda si sa-i sfarme cu totul relele baloasele. Si veti fi printre oameni, toti trei: Dorinta, Credinta si Entuziasmul si orisiunde veti gasi fie si o samanta mica de rautate va trebui s-o starpiti ca sa se uite numele ei. Si an de an, pana la judecata Bunului, veti cobora printre oameni si le veti face viata usoara, redandu-se dorinta de a lupta, credinta in cel de sus si in puterea lor si puterea entuziasmului de a dobora toate piedicile. Si nu veti avea odihna pentru ca nici relele nu au odihna si va veti lupta cu ele pana cand toti oameni se vor lecui si vor uita chiar si numele lor. <br />Atata spuse batrana si pe data se preschimba intr-o mare de lumina si pace si se ridica la cer ducand cu ea si fuiorul de tamaie care tinea manastirea-ntr-un picior ca un abur de usor ce se-ascunde intr-un nor. Si de atunci cei trei traiesc fericiti pe muntele lor inconjurati de norii credintei si dorintei de bine si de fiecare data la nasterea si invierea Bunului si Sfantului ei coboara pe pamant pribegind din loc in loc si pe orisiunde trec lasa lumea curata si vindecata de rele. Si daca cumva intr-o dimineata de iarna veti vedea pe sticla ferestrei cateva lacrimi de gheata sa stiti ca au trecut si pe la voi si au plans de bucurie caci au gasit un camin curat si lipsiti de rele si belele. Si daca uneori in suflet veti simti dorinta de a face bine tot ceea ce faceti si credinta in Dumnezeu si in voi insiva o simtiti crescand, sa stiti ca sufletul vostru a fost vizitat de cei trei paznici ai lumii, paznici care nu fac altceva decat sa lupte cu toate relele din lume ce au napadit si a-au cuibarit in suflete curate. Bucurati-va cand reusiti sa faceti un bine cuiva si dati astfel o mana de ajutor celor trei paznici, caci nu este bucurie si placere mai mare ca atunci cand reusiti sa redati cuiva dorinta, credinta si entuziasmul. Si daca nu s-a sfarsit inca lumea sa stiti ca cei trei paznici mai colinda inca. Si eu incalecat pe dorinta si v-am povestit cu credinta, si daca veti mai dori poate ca ne vom mai intalni. Cand va mai fi o noapte geroasa, la lumina focului din vatra am ma intorc cu traista plina si vom depana firul altei povesti. Pana atunci nu va spun decat noapte buna, somn usor, sa cresti mare puisor.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6294250386000564219?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-19665702779786428412011-12-01T23:03:00.000+02:002011-12-01T23:04:35.881+02:00astazi trompeti-mi suna iarasi desteptarea<br />si ma trezesc sa vad ca-s mort de prea mult timp<br />mi-e calda gura de o-injuratura<br />dar mortii nu am timp sa-i mai ajung<br /><br />pornita-i defilarea si-n tribune<br />sunt masti boite ce-si asteapta-onorul<br />mai moarte decat moartea nu-mi vad ceasul<br />iar ca nemernic eu mi-am dat obolul<br /><br />azi ma opresc la doua strofe insipide<br />si las tacerea sa ma treaca pragul sfant<br />credeam ca daca sufletu-mi sterge pacate<br />pot sa-l inalt ca flamura in vant<br /><br />ce vinzi baiete? <br />si raspuns nu am avut<br />ma duc sa mor in aspra-mi vizuina<br />caci viitorul l-am jucat la banca de-mprumut<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1966570277978642841?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-53850961864628669162011-11-28T23:16:00.001+02:002011-11-28T23:16:48.066+02:00nu-ti fie teama, <br />drumul inca n-a mancat<br />decat tacute urme<br /><br />lasati-l sa plece, sa-si vada de drum<br />nu-l tineti cu vorbele voastre dospite<br /><br />e cartea nescrisa, in limba fugara<br />ce-asteapta stinghera la capat de drum<br />trecuta-i visarea ce-n ceata se pierde<br />iar drumul ma-mpinge-n uitare si fum<br /><br />pornesc mai departe caci n-am statu-n fire<br />si-s frunza uscata purtata de vant<br />din mine se scurg cuvinte si semne<br />ce-n tristul noroi se sparg rand pe rand<br /><br />pustiu este drumul si ceata pustie<br />un suflet ar vrea ca sa-si faca culcus<br />nimicul din fata ma toaca-ntre clipe<br />si golul il umple cu ce e de spus<br /><br />in spate doar vantul rastoarna cuvinte<br />si verbul il scoate cu tot cu pamant<br />penita e moarta s-a rupt si creionul<br />si zace a cruce far de mormant<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5385096186462866916?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-49106718767987470382011-11-28T00:10:00.000+02:002011-11-28T00:11:32.492+02:00nori negri trag cerul prin colbul de zgură<br />şi carnea tresaltă sub ură de şfichi<br />„la moarte! la moarte! să piară mişelul<br />ce vise şi doruri în noapte-a ucis<br /><br />mi-e sângele crustă pe vârf de peniţă<br />şi doruri şi vise in vene le-am scris<br />tăcerile-s toate tăiate în piatră<br />şi lumile mele trăiesc a lor vis<br /><br />în vârful turbării săpatu-mi-au groapă<br />şi vorbele lor mi-atârnă-ndestul<br />iar groapa cu ură şi pleavă mi-or umple-o<br />ş-oi fi rădăcină muşcată de vânt<br /><br />o vorbă s-abate şi ochiul mi-l smulge<br />o alta mă sparge şi altele vin<br />tăcerile-mi curg din rană deschisă<br />şi râsul lor arde, în carne-a venin <br /><br />o lume nebună ce calcă-n picioare<br />artere şi vene şi pietre ce-n vis<br />mai poartă-n uitare cetatea ce-n mine<br />de viaţă şi moarte tăcând s-a dezis<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4910671876798747038?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-80893893785893742362011-11-27T00:03:00.000+02:002011-11-27T00:04:00.681+02:00îi vorbeam încet, trecându-mă prin sita liniştii<br />şi ea se potolea din goana-i speriată<br />lăsându-mă s-o dezmierd<br />cu valuri de tăcere<br />cugetele se zbat la marginea patului<br />voind să-şi ia zborul<br />şi ea cade, dintr-o sincopă în alta<br />în uitare<br />ochii mei, piroane vii<br />îi ţintuie zbaterile molcome<br />iar mâinile mele descântă piatra<br />în leagănu-i de mortar<br />scriind curba către înalt<br />zidul creşte-n carne<br />desparte un mine de alt mine<br />alergându-mă, năvalnic în lume<br />până la vadul trecerilor<br />iar undeva în urmă<br />închisă-ntre pietre<br />inima încă mai bate<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8089389378589374236?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-63420923711111502822011-11-26T00:54:00.001+02:002011-11-26T00:54:30.171+02:00“sarutul din interiorul mortii<br />sau cum sa-mbraci tristetea-n haine de lumina”<br /><br />cu masca vietii strans lipita pe figura<br />ma prafaceam ca deschid gura ca sa-mi strig tacerea<br />stiam ca mint caci gustul mastii se lipea de buze<br />si-n brate ma strangeam ca s-o cuprind<br /><br />(aseptic stadiu, ma ridic in lume<br />si cer: halat, manusi si masca de lumina<br />voi opera tumoarea visului ce creste-n mine<br />si voi uita iertarea fara vina)<br /><br />sunt tu cand ma imbrac cu tine<br />si buzele in palma le strivesc<br />sarut si aerul pe care-l sufli<br />si ma retrag din trupu-ti omenesc<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6342092371111150282?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-13740140086414813872011-11-25T14:28:00.003+02:002011-11-25T14:36:32.803+02:00lasă-mă să te sărut mână pentru că încă te bucuri să-mi scrii cuvintele<br />lasă-mă să-ţi mulţumesc suflete pentru că te străduieşti să mă-mpărtăşeşti<br />lasă-mă să te preamăresc cugete pentru că-mi zămisleşti cuvinte pline de vână<br />lăsaţi-mă voi vorbe să mă smeresc pentru că împreună ieşim în lume<br />blestemele mă-apasă<br />căci vorbele mi se scurg printre degete<br />pierzându-se în sfâşierea tăcutelor deşerturi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1374014008641481387?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-59423424396586971372011-11-25T14:22:00.002+02:002011-11-25T14:27:54.488+02:00se lăcomise...şi nu era nici prima şi nici ultima oară. crezuse că foamea era aceeaşi, fantomă ce-i bântuise copilăria trăgându-l de păr şi lipindu-l cu nasul îngheţat de vitrinele luminoase...dâre de lumină cădeau leşinate înaintea lui făcându-l să se oprească cu teamă parcă să nu murdărească paloarea ce strălucea pe fundalul noroios...<br />străzile îşi întindeau anevoie machiajul pe obrajii decoloraţi...<br />îşi scutură capul alungand veninul trecutului şi senzaţia de greaţă ce se dizolva în salivă odată cu gustul de preaplin...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5942342439658697137?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-47076530421849267902011-11-25T14:21:00.000+02:002011-11-25T14:22:11.437+02:00dintre toate lucrurile care mi s-au întâmplat<br />întâlnirea cu ea a fost crucială<br />m-a luat de suflet şi m-a lăsat s-o cunosc<br />fără să mă sperie<br />era cea mai bună prietenă,<br />aşa am reusit s-o cunosc destul de bine<br />ei îi povesteam toate spaimele<br />şi toate aşteptările<br />ea mă purta cu gândul departe<br />mai departe decât orice alt departe închipuit<br />iar când osteneam, ne opream <br />şi-mpreună, decojeam viaţa<br />de toate tăcutele<br />şi toate nefăcutele<br />devenisem nedespărţiţi<br />şi niciodată nu trăiam aşteptări<br />eu şi prietena mea,<br />Moartea<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4707653042184926790?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-83981944402519221662011-11-25T01:46:00.001+02:002011-11-25T01:49:12.684+02:00ne-a aruncat pe sinele ce calaresc <br />traverse contorsionate-n spaime<br />si ne-a lasat s-alunecam la nesfarsit<br />suntem doar trenuri de mare viteza<br />tragand un sir de vise infinit…<br /><br />***<br /><br />am aruncat prietenia odata cu apa <br />in care am tot clatit iluzii<br /><br />***<br /><br />tacerile se auzeau pana departe<br />ca racnetele viscolului in pustie<br /><br />***<br /><br />va las lumea ne avuta<br />in cuvinte s-o turnati<br /><br />***<br /><br />noi suntem parte din intreg<br />si-acesta curge a clepsidra sparta<br />secunda e cazuta, pumnalul adanc-infipt<br />mai scrie litere in cenusie pata<br /><br />***<br /><br />caderea in genuni e inceputul zborului spre-nalt<br /><br />***<br />ma las sedus de legi gramaticale<br />si ma trezesc buimac dupa betia de cuvinte<br />fluidele se-alearga-n spatii siderale<br />si noi suntem simple canale colectoare<br /><br />***<br /><br />arunca-te catre inalt<br />si arzi cum numai Icar a stiut a face<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8398194440251922166?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-2182048535621140722011-11-20T16:16:00.000+02:002011-11-20T16:17:22.615+02:00am redus sirul vorbelor pana la disparitie<br />am inchis ochii lasand lumea sa-si de drum<br />si m-am impietrit in taceri<br />cocon lipsit de tumultul vietii...<br /><br />"moarte vina si m-alina<br />lacrimi din potir ti-oi bea<br />luntrea geme si suspina<br />chircita in urma mea<br />cerul curge intre maluri<br />purtand departarile<br />si-mi spala picioarele<br />luand supararile.."<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-218204853562114072?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-79049380270740806242011-11-20T16:15:00.001+02:002011-11-20T16:15:59.773+02:00o vezi concentrata, maiestuoasa si-nvaluita-n taceri solemne<br />miscari ample, desprinse din faldurile kimonoului<br />pregatind cu atentie pulberea fiecarei zile<br /><br />Moartea, nu tine cont de nimic,<br />ea pregateste si ofera fiecaruia o ceasca de viata<br />si te lasa sa admiri culoarea zilei oferite<br />aroma,linia si gratia<br /><br />sunt momente si persoane care se bucura din plin de atentia ei<br />lor le decopera tainele apusului si le spala amintirile<br />clatindu-le intr-o ultima rasuflare grabita<br /><br />m-a luat sub aripa ei ocrotitoare <br />si-n tacere a-nceput sa-mi arate toate ustensilele <br />si toate ingredientele folosite <br />pregatindu-ma, pregatindu-se<br />si a venit ziua<br />cand cu degete tremurande<br />am oferit prima ceasca<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7904938027074080624?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-77561398789690108122011-11-06T22:47:00.002+02:002011-11-15T22:07:14.237+02:00satulul nu crede flamandului…<br /><br />literele se culca de-a dreapta cuvintelor si-astepta <br />de-atata jale foile se rup din cotor smulgandu-si colturile <br />si se arunca-n varful penitei<br /><br />ochii mei cad adulmecand imaginare urme<br />acolo unde noroiul face crusta sarata<br />putin adusa de spate<br /><br />buze uscate bat aerul si cad rapuse <br />stoluri, vorbele se ridica si pleaca fara sa mai astepte<br />iar nimicurile zac pe la colturi, zgura alba<br /><br />mi-e foame…<br />imaginile nu mai au gust, <br />cuvintele putrezesc <br />iar actiunea se topeste sub efectul incalzirii globale<br />o mana prefira nisipul fara noima<br />roua condenseaza <br />pe retina,<br />amintirile se preling <br />aruncand pe obrajii uscati<br />carenele orbitelor<br />printre clipiri<br />ostenite<br /><br />de partea cealalta a oglinzii…<br />ma privesti, <br />atat de neincrezator…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7756139878969010812?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-89903464842865874232011-11-04T16:51:00.001+02:002011-11-04T16:51:54.466+02:00si a fost o noua zi si apele se desparteau de uscat precum literele in cuvinte<br />si cuvintele luau culorile celor vazute sau nevazute, se imbracau cu ele si capatau miez si greutate <br />si-atunci daca ai vazut ca este bine ai lasat noaptea sa limpezeasca gandurile dintre cuvinte<br />si a fost o noua zi iar cuvintele se trudeau sa-mi dea contur <br />intrupandu-ma de la prima suflare pana la ultimul gand<br />si daca m-ai vazut intrupat<br />m-ai lasat sa stapanesc peste toate literele<br />si verbul se arata dornic sa faca totul<br />cu numele si cuvintele ce izvorau din preaplinul meu<br />dar pentru ca toate erau prea mici si nu te puteau cuprinde<br />te-ai retras dintre cuvinte si din toate gandurile<br />limpezind cugetele cu suflul tau<br />ca-n timpurile de-nceput<br />cuvintele seci, se zbat <br />intre dorinta si neputinta <br />caci ele nu mai au puterea de-a te cuprinde<br />si-n revarsarea lor cuprind malurile buzelor cu urmele disperarii<br />pana la epuizarea ultimei litere<br />si-am coborat noapte<br />si-am rasarit zi<br />iar cuvintele preschimbate-n stalpi de sare<br />visau la carnea lacrimilor<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8990346484286587423?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-80506476637980813802011-11-04T16:45:00.000+02:002011-11-04T16:49:55.394+02:00legatura dintre apa si foc<br />sunt eu<br />iar drumul este intunecat, insingurat si-anevois<br /><br />e greu de unul singur<br />si-aseara mi-am adus aminte ca nu am mai vorbit de mult<br />m-am uitat jur imprejur dar nu te-am zarit<br />in spatele pleoapelor acolo unde mai ascund cate ceva nu erai<br />prin camarile inimii m-am uitat dar n-am vazut decat resturi mucegaite<br />m-am uitat in adancul sufletului dar vantul cel rece culca la pamant toate simtamintele<br />Te-am cautat printre cuvinte<br />dar n-am dat decat de litere seci si uscate<br />voiam sa plang dar secasem cu totul<br />sunt...<br />eu<br /><br />…si orb am fost pana acum…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8050647663798081380?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-17659384415109499452011-11-02T15:02:00.000+02:002011-11-02T15:03:31.510+02:00nu trebuie sa-ti fie mila!<br />asta citeam oriunde imi aruncam ochii, nehotarati in lumina lor ostenita…<br />te-ai apropiat, m-ai luat de mana si m-ai condus pana la stanca ce se pregatea sa ma-mbratiseze<br />cu lantul uitarii si-al iubirii. <br />stiai ca te cred, ca te urmez, ca te doresc…<br />mainile mele, eliberate de toate spaimele s-au lasat prinse in joc, abandonandu-ma lanturilor<br />ti-ai luat la revedere, mi-ai sarutat umbra ochilor si tremurul buzelor si-ai plecat<br />(pentru a nu vedea moartea si invierea ca ritual)<br />facand loc ghiarelor si ciocului ce scormonesc, ciugulind fara oprire tot ce se naste in numele tau<br />cuvintele toate si literele lor dispar sfasiate, sfartecate, risipite<br />somnul mortii ma-nvaluie, sustinandu-ma<br />pana la plangerea noptii cand visele vin si repara toata sfasierea si toata risipirea<br />iar cuvintele mele capata iarasi miez si greutate<br />literele freamata nerabdatoare in asteptarea zorilor<br />cand aceleasi gheare si acelasi cioc<br />ma vor gasi si isi vor relua jocul de-a moartea<br />paginile ravasite privesc uimite aceasta inutila jertfa<br />si-mbatranesc ofilindu-se<br />a toamna<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1765938441510949945?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-16056542144862510582011-10-30T00:10:00.001+03:002011-10-30T00:10:57.466+03:00singur, de cele mai multe ori scriu singur, acasa, sub masa<br />pentru ca tremurul nervos sa nu sperie pe nimeni din familie<br />numai asa pot sta cu ochii mijiti catre gaura din mijlocul literei o <br />acolo unde se inghesuie toate ideile muscandu-si literele<br />pana la tusul uscat al violului<br /><br />cateodata deschid o sticla de cerneala si beau cat trei stilouri<br />pentru c-am inteles ca asa este mai elegant, cu rezervorul plin si penita stralucitoare<br />sa cada literele grele pana in subsolul paginii, acolo unde sunt mici note larmuritoare<br />notate cu asterisc la inceput pentru ca cifrele s-au oprit pe baricade in colonate<br /><br />refren:<br />arunc-o pe masa, pe tava cu gauri<br />sa curga din ochiuri cerneluri viol<br />satanice focuri vor linge-mpreuna<br />o ora din noapte ce cade-n noroi<br /><br />refrenul se repeta o singura data pentru a intari imaginea de noblete<br />pe care o deseneaza degetele moarte pe crusta uscata<br />stiloul a uitat sa mai scartaie ritmul in pasi de tonomat si literele isi fac bocceluta<br />pregatindu-se de marea deportare,<br />dincolo de tot ce-a fost traire: dor cumplit, dragoste ucigatoare si zbatere inutila<br />intre peretii inimii, acolo unde plansul inabusa urmele trecerilor succesive<br /><br />stiu ca o sa va par de-a dreptul barbar (ca sa nu spun hilar)<br />dar masina de gaurit vorbe dulci s-a defectat in urma ploilor ultraviolente<br />iar umbrela, pelerina si galosii mi-au fost luati in numele egalitatii<br />pentru ca dreptul meu era putin diferit de celalalte drepturi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1605654214486251058?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-28119429276405797182011-10-29T22:07:00.001+03:002011-10-29T22:07:44.153+03:00nimicul de uitare ma framanta intre degete ca pe un cocolos de paine<br />umbra mea devine transparenta si zimtata pe margini<br />cuvintele s-au deschis la vene si lasa sange<br />iar eu sunt plin de litere din cap pana-n picioare<br />cred ca sufar mai ceva ca locomotive ce-si taraie vagoanele fantomatice<br />intre doua puncte cardinale uscate si purtate de vant de colo colo.<br /><br />am incetat sa mai plang pentru ca nivelul marii interioare a crescut ingrijorator<br />si se pare ca nici stavilarele nu se simt prea bine sub apasarea continua<br />iar daca ma inclin putin in fata soarele ma loveste in plex<br />spulberand mitul pendului perfect ce nu iese din cercul de referinta<br /><br />daca pana aici am fost neclar cu atat mai bine pentru pufoseniile cenusii ce se zbat<br />intre pleoapele gaurite de lumina si lipite cu material facial de la doua rictusuri mai vechi<br />nici un nor de duca nu mai creste pe seceta asta<br />iar daca iarba mai da spic in barba<br />e numai pentru ca orice idee se naste intr-o salivare continua<br />rivalizand cu miticul potop al lui neo gothic<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2811942927640579718?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-41016103813797720512011-10-17T17:03:00.000+03:002011-10-17T17:04:17.057+03:00în lumea mea cât cel mai mic nimic<br />n-am pus oprelişti şi nici reguli nu-s<br />timpul îşi toarce zilele-n tăcere<br />şi mi-am dorit doar lapte-n râu şi miere<br /><br />...<br /><br />senină e durerea şi dulce e otrava<br />când cupa-ţi se revarsă de roua strânsă-n zori<br />mai lasă-mă s-adulmec a tinereţii şoaptă<br />şi apoi mă voi pierde în fade depărtări<br /><br />sub pufu-ţi de-ndoială se strâng aprigi dorinţe<br />şi viţe de plăcere în trup se-ncolăcesc<br />mă arde cerul nopţii ce-ncet te strânge-n braţe<br />şi nu-mi ştie suspinul cu care te şoptesc<br /><br />...<br /><br />să nu te-atingi de pleoapa somnului ce mă-ntârzie<br />şi nu mă lasă rădăcinile să-mi smulg<br />mai am polen să-mi las în umbra lumii<br />şi vorbe multe-n crengi să îmi anin <br /><br />...<br /><br />pe-al tău picior de plai<br />îmi las gura de rai<br />aromele să-ţi soarbă<br />poveşti să strângă-n barbă<br /><br />...<br /><br />ţi-am şoptit numele-n iarbă<br />şi pământu-nfiorat<br />despicatu-s-a cu teamă<br />m-a luat şi m-a-nfiat<br /><br />răscolit-am necuprinsul<br />prin adâncuri rătăcit<br />bezna nu-ţi simţise mersul<br />glasu-ţi nu l-a auzit<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4101610381379772051?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-46151355984619384062011-10-17T11:23:00.000+03:002011-10-17T11:34:43.350+03:00Nu mă lăsa să plâng<br />Adună-mă la piept<br />Sunt roua de-nceput<br />Nu mă lăsa s-aştept<br /><br />***<br /><br />Istoria unui oraş ce se scrie pe cupoanele de pensie<br /><br />***<br /><br />Dumnezeu nu se ia la harţă cu tine, nu se înghesuie cu pumnii în tine, dar când vede că nu mai poate altfel Te ia de chică, te ridică până acolo unde îţi era locul de drept după care te lasă-n ale tale şi îşi ia faţa de la tine<br /><br />***<br /><br />de la revoluţia anticomunistă la revoluţia creştină: „şi ne vom înfrăţi cu Dumnezeu, căci suntem Dumnezei în cuget şi-n simţiri”<br /><br />...iată se-arată vestitorii...<br /><br />şi îngerii zboară şi-n hore se prind<br />lumina se naşte când bezna ating<br /><br />***<br /><br />viciul...blestemul de a te regăsi scris cu litere de foc în carne...<br /><br />cât de purificatoare poate fi întoarcerea la primitivismul trăirii?<br /><br />e vremea impozitului pe indiferenţă<br /><br />***<br /><br />să bem apa morţilor<br />îngropaţi pe pat de frunze<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4615135598461938406?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-86331589512681040972011-10-17T11:19:00.000+03:002011-10-17T11:20:48.877+03:00Dumnezeu s-a ascuns în palma mea<br />ostenit de atâta alergătură<br />s-a tras la umbră şi si-a încropit<br />o uitare robinsoniană<br />de câte ori duc mâna la gură<br />El îmi afla primul spaimele şi mă linişteşte<br />mângâindu-mă.<br />de câte ori te mângâi<br />El ştie primul tot ce te apasă<br />şi unde pune El mâna<br />vindecă,<br />alungă norii grei<br />eu sunt locul în care s-a arătat pentru ultima oară<br />mi-a cuprins sufletu-n palma-i aspră<br />şi-a-nceput să depene poveştea<br />petrecerii prin lume<br />şi a bucuriei ultimei guri de aer<br />şi m-a lăsat să înţeleg<br />că-s parte din creaţia mea<br />şi că <br />„în lumea mea sunt meşter Faur<br />ce s-a zidit în labirint de Minotaur”<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8633158951268104097?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-85271367028725263582011-10-17T03:59:00.001+03:002011-10-17T03:59:47.520+03:00m-am oprit la marginea vietii si-am privit jur-imprejur<br />oglindind soarele ostenit si stravaziu<br />cred ca am obosit sa fiu singurul cuvant ce ma poate descrie<br />trecerea de la o lume la alta a fost o nastere a singuratatii<br />azvarlita in plina lumina<br />in mijlocul zilelor ce tipau disperate<br />am apucat sanul acestei vieti si am muscat pana la sange<br />sorbind amestecul fiecarei zile<br />intr-o alb-rosie-mpletire<br />dintii cad sfaramati de taria degetelor impietrite<br />iar ochii se tarasc purtand cochilii de bezna<br />inutil de dure si de mute<br />viata m-a cocotat in varful virtualelor increngaturi sociale<br />si mi-a pus totul la picioare<br />incercandu-mi taria<br />am refuzat si mi-am azvarlit tot trecutul<br />asa cum numai sinucigasii platiti mai au puterea sa o faca,<br />zburand<br />frunzele scurma rigole vlaguite de ploaie<br />vantul le-nghesuie strivindu-le pana la mustire<br />iar noroiul solidar<br />strange fantomele acelor clorofile<br />ce s-au grabit <br />incolonandu-se in moarte<br />cerul se scobeste-ntre nori<br />cu crengi descarnate si pline de noduri<br />iar ciorile-mpletesc<br />poemele lungilor nopti <br />de singuratate<br />…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8527136702872526358?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-65184575603553447762011-09-28T21:22:00.004+03:002011-09-28T21:28:57.576+03:00ne-am intalnit pe o alee din acest parc<br />virtual<br />eu prea batran ca sa mai urlu<br />tu prea tanar ca sa cazi<br />dar fiecare aveam aceleasi buzunare pline de pietre<br />si strabateam desertul in cautarea valurilor<br />sa ne scufundam ratacitori<br /><br />viata opreste in toate statiile<br />si apoi cu zanganit de usi pocnite pleaca mai departe<br />catre golul de sub arcada dreapta<br />acolo unde lacrima<br />cristalizeaza<br />si picura in urma fiecarui Hansel<br />ce-si ascunde ortul<br />sperand sa scape<br />de marea traversare<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6518457560355344776?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-4583236574687595632011-09-28T21:20:00.000+03:002011-09-28T21:21:18.527+03:00cei mai multi cred ca n-are cum sa doara <br />dar de cele mai multe ori chiar doare<br />si doare al naibii de tare<br />ca atunci cand sfasii o panza si firele urla a despartire<br />inca de la inceput ne ia in brate<br />ca sa-I cunoastem mirosul<br />sa ne-nvatam cu gustul laptelui<br />dupa care facem primii pasi impreuna<br />cadem, ne ridicam, iar cadem si de cele mai multe ori doare<br />dar ne ridicam de la pamant cu genunchii zdreliti<br />si intram in viata incovoiati, apasati de atata nepasare<br />usile se trantesc inainte si-n spatele nostru <br />strivind degete tremurande<br />si mii de nuiele se zbat a toamna<br />crapand pe alocuri pielea<br />desenand trepte<br />spinilor ce se catara ascultand lumina<br />de fiecare data inchidem ochii si spunem ca n-a fost prea rau<br />cu toate ca sarea lacrimilor are gust de buza muscata<br />dar pana la urma, <br />ne bucuram ca putem gusta mierea<br />stransa intre riduri adanci<br />de uitare<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-458323657468759563?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-66384285000553718242011-09-25T11:25:00.000+03:002011-09-25T11:26:26.043+03:00Dintre toate antichitatile stramutate, ea mi-a cazut in brate<br />Cuiul de care era agatata a cazut cu un pocnet sec<br />Si s-a rostogolit printre picioarele masutei de cafea<br />Era o oglinda uitata, crapata si cu argintul ofilit<br />Ca o matroana prinsa-n culori sépia sterse<br />Am platit , am luat-o si pe drum a clipit stinghera a ploaie<br />De parca tot cerul innorat se stransese in luciul stins<br />Apoi am ajuns sa impartim odaia: eu strans intre bratele fotoliului<br />Ea strangand toata camera intre pleoape ostenite<br />Ciudatenia s-a aratat in timp, caci cu cat ma oglideam mai mult in apele ei<br />Cu atat mai transparent deveneam si mai fara valoare<br />Nefolositor adica<br />Sticla n-o sa fie niciodata diamant spune Ling Tsio<br />Dar cand ii cade si ultima farama de argint dintre riduri<br />Nu mai ramane decat o maré fará suflare<br />Cu urme vagi de creste-nspumate<br />Usor tremurate<br />Ca un scris sters, indescifrabil…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6638428500055371824?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-71022965677014781132011-09-25T11:24:00.000+03:002011-09-25T11:25:53.268+03:00Masa la care m-am asezat era trista<br />Toate serile umede ii cazusera in picioare<br />Cariindu-i putinele vise<br /><br />Barca a putrezit asteptand evadarea<br />Iar funia s-a scufundat incet<br />Tot mai departe de lumea dezlantuita<br /><br />Fluviul se uita lung la mine<br />Si nu-ntelege zborul arcuit al migrenei<br />Ce se afunda printre suflete de gheata<br /><br />Masa la care m-am asezat tace<br />Si ciuguleste alaturi de mine din carnea pestelui<br />Mult prea maré pentru semnele scrijelite in os<br /><br />Corul tantarilor rapusi de chemarea sangelui<br />Isi leagana tacerea printre faldurile-nserarii<br />Si-ascunde Luna intr-un cerc de jar mocnit<br /><br />Un ultim val se taraie pana sub masa<br />Linge faramele de tacere cazute si cu un suspin<br />Se trage pe-o parte cuibarindu-se-n stuf…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7102296567701478113?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-55240492091362413872011-09-07T18:21:00.002+03:002011-09-07T18:23:16.054+03:00din multele cusururi dobandite<br />cel mai dihai iesi ca buba-n frunte<br />caci imparatul harsait in rele<br />dori din suferinta celorlalti sa se infrupte<br />si pentru a-si hrani pofta nebuna<br />el puse o zaluda zgripturoaica<br />sa-I mestereasca-n vraji un jilt fara pereche<br />ce-ar fi in stare ca sa chinuie intr-una<br />fundul acelora ce s-ar vedea imparatese<br />indiferent de-or fi muieri fete<br />iar dupa ce-l avu dadu in tara veste<br />ca ar voi sa isi aleaga nevasta-ntre neveste<br /><br /><br />(daca cineva poate sa ma ajute sa continui povestea bine, daca nu nu-i bai)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5524049209136241387?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-41868382464452112922011-09-07T18:21:00.001+03:002011-09-07T18:21:50.581+03:00menuetul a fost inventat <br />din nevoia de a purta o masca<br />si de a evolua elegant<br />intr-o societate de orbi<br /><br />hai sa ciocnim un pahar<br />spune o masca din grupul de prieteni<br />dar aplauzele se lasa asteptate<br />atata timp cat ai mana ocupata cu masca<br /><br />fi tandru, saruta-ma<br />dar gustul satinat al mastii<br />indeparteaza rasuflarea calda<br />si ritmul alert al gandurilor<br /><br />ce faci mai copile,<br />de ce-ti smulgi mastile din carne<br />cum crezi c-o sa mai rezisti<br />rautatilor ce biciuie?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4186838246445211292?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-63616187699614600352011-09-07T18:20:00.000+03:002011-09-07T18:21:23.264+03:00intreaba-ma,<br />si toate cuvintele se vor scutura<br />lepadandu-si coaja groasa<br />a stagnarii<br />apoi se vos strange laolalta<br />ridicand<br />caramida peste caramida<br />templul ce am fost candva<br />gol pana la durerea ecoului<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6361618769961460035?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-4685379082046622842011-09-07T18:19:00.000+03:002011-09-07T18:20:27.463+03:00tot mai multa lume <br />se mira ca am slabit ingrozitor<br />si daca nu m-as hrani, as spune<br />dar in fiecare zi ies in targ si-mi umplu cosul cu vorbe: <br />seci, goale<br />poate ca asa si trebuie sa se intample<br />dupa atatea schimbari survenite<br />mai ca as fi tentat sa cred<br />ca doar coaja groasa a minciunilor<br />ne mai tine in viata<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-468537908204662284?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-60473363085903980572011-09-01T16:57:00.001+03:002011-09-01T18:23:56.107+03:00cea mai frumoasa poezie inca nu s-a scris <br />asa spun toti poetii si fiecare iese cu navoadele in mare <br />sperand sa participe la pescuirea minunata <br /> <br />cea mai frumoasa poezie se citeste in suflet in fiecare zi <br />dar din motive de limpezire ea nu se mai arata <br />pana cand noi oamenii vom fi cu adevarat pregatiti <br /> <br />cea mai frumoasa poezie <br />(esenta adevaratului poem) <br />s-a scris cu mult timp in urma <br />undeva, intr-o iesle din Betleem <br />s-a limpezit de toata tina pe Muntele Tabor <br />a plans cu lacrimi de sange in cea mai lunga noapte <br />si a sfaramat neincrederea si incapatanarea <br />aratandu-ne drumul Inaltarii si Mantuirii <br />printre piroanele infipte-n carne <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6047336308590398057?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-17156620458038566292011-08-27T12:22:00.002+03:002011-08-27T12:23:20.671+03:00iti ascultam iubirea <br />si sunetul se implinea rotund <br />sub cupola sanului tau <br />cautandu-ma <br /> <br />noaptea coboara ca o lava <br />cotropindu-ti pielea cu lumina ei <br />scrumeste-ma si pierde-ma <br />printre coline <br /> <br />jos la izvor, tacerea toarce <br />cum numai nisipurile miscatoare o pot face <br />ma agat cu disperarea nufarului <br />ce-si simte ranita plutirea <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1715662045803856629?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-33581154258108986902011-08-27T12:22:00.001+03:002011-08-27T12:22:42.465+03:00-mai spune-mi cum e dincolo te rog <br />-cum sa fie mama, nu stiu, e greu de spus in cuvinte <br /> si de fapt, fiecare are drumul sau <br /> nu seamana unul cu altul <br />-oare o sa-mi fie cald? <br />-poate sa-ti fie si sete, o sete mai uscata ca toata seceta <br />-ori poate ca o sa-mi fie frig? <br />-daca tot iti e gandul la hrana <br /> cred ca o sa te ratacesti prin pustietatea asta <br /> caci sufletul merge necontenit <br /> nu se uita nici de-a stanga nici de-a dreapta <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3358115425810898690?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-209504469378311712011-08-27T12:21:00.000+03:002011-08-27T12:22:04.748+03:00eu sunt copilul acestei case <br />si casa are nume de taina <br />care se pierde odata cu primul tipat <br />si-oricine vrea sa-I afle numele <br />trebuie sa depene firul vietii pana la ultima suflare <br />si-abia apoi I se da iar dreptul de-al sti <br />daca mai voieste. <br /> <br />prin fata casei se preumbla Soarele <br />prin curtea din spate isi face Luna de lucru <br />pe dedesupr stelele se strang la o claca tacuta <br />iar deasupra bate inima lumii <br />cumva mai la stanga <br />ca sa nu incurce lumina. <br /> <br />tatal meu sprijina hornul <br />maica mea strange talpa casei la piept <br />iar fratii mei intaresc peretii cu palmele lor <br />nimic nu se compara cu casa mea <br />ce lumineaza, candela in noapte. <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-20950446937831171?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-15232085747332643812011-08-27T12:19:00.000+03:002011-08-27T12:21:00.750+03:00soarele alearga sa-si gaseasca umbra. ce pot face eu? <br /> <br />cum ar fi viata daca nu m-ar haitui atatea spaime? <br /> <br />din toate cate le am si toate cate le stiu, inteleg ca nu m-am ridicat nici pana la genunchiul broastei. <br /> <br />Tsuneo aude voci, eu nici macar atat. El traieste sentimente navalnice, eu nici cu ale mele nu ma vad <br />Vocea din departare l-a cautat pana la marginea sufletului si a intrat sa-I dea buna seara. Desertul meu devastat inca asteapta binefaceriile ploii. Fiecare fasait ma face sa ciulesc urechile. Astept! <br /> <br />drumul catre fericire nu trece prin fata casei mele, el pleaca din inima mea. <br /> <br />floare de cires <br />in albe asternuturi <br />lacrimi tacute <br /> <br />gustul uitarii staruie ca zumzetul unui bondar intre petalele cazute <br /> <br /> <br />normele mele de frumusete m-au parasit. <br />-descurca-te singur au mai spus lasand intunericul noptii sa ne desparta <br />acum stau si ma intreb ce este frumusetea. <br /> <br />cine poate spune in ce consta frumusetea unui balans? <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1523208574733264381?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-70273056361708133372011-08-16T12:26:00.002+03:002011-08-16T12:27:18.733+03:00 <br /> <br />hai moarte să ne nuntim <br />şi-n pădure să fugim <br />în poiana socului <br />în lipsa norocului <br /> <br />în groapă proaspăt săpată <br />şi cu lemne-nfiorată <br />cu frunzar acoperită <br />şi cu lumina cernită <br /> <br />pe braţe pragul te-oi trece <br />eu cel cald şi tu cea rece <br />s-avem zilele-nsorite <br />şi nopţile nesfârşite <br /> <br />la mijlocul locului <br />este vatra focului <br />sălaşul sufletului <br />şi scânteia dorului <br /> <br />şi în focul nesurpat <br />arde cruce de bărbat <br />scânteind până la nori <br />din noapte până în zori <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7027305636170813337?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-20737432318767001182011-08-16T12:26:00.001+03:002011-08-16T12:26:29.408+03:00 <br /> <br />mă gândeam să vă povestesc despre singurătate <br />dar mi-am dat seama că nu ştiu mai nimic <br />de fapt, cine oare ştie ce-i aceasta? <br />omul care a cucerit Everestul <br />nu a fost singur niciodată <br />el era îmbrăţişat de gândurile celorlalţi <br />rămaşi în urmă să-l aştepte <br />omul Isus care s-a urcat pe cruce <br />n-a fost singur <br />ochii tuturor se căţărau pe trupul Său chinuit <br />lipitori avide de sânge Dumnezeiesc <br />sau poate că...da, cu siguranţă că a fost singur <br />măcar atunci în întunericul Grădinii <br />când încerca să-alunge teama şi-ndoiala <br />nici măcar omul ce-a rătăcit pustietatea <br />nu se poate lăuda ca a fost singur <br />pentru vorbele năşteau <br />sute şi mii de dialoguri cu fantasmele sale <br />poate că doar Omul Invizibil ştie ce-i singurătatea <br />el ştie ce simţi atunci când nimeni nu te vede <br />şi nu-ţi adresează nici o vorbă <br />abia atunci cred <br />tăcerea începe să miroasă a singurătate <br />scuză-mă că te întreb... <br />ţi s-a-ntâmplat să te trezeşti din cauza tăcerii dintr-un vis? <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2073743231876700118?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-12887214256534925072011-08-16T12:23:00.004+03:002011-08-16T12:26:07.588+03:00 <br /> <br />striveşte roua bob cu bob, aşa-mi şopteai la ceas de taină <br />adună mute întrebări şi lasă luna să îţi ţeasă haină <br /> <br />asta e viaţa mea, <br />o continuă şi bezmetică tăvălire <br />pentru a aduna ofranda zorilor închisă-n lacrimi de rouă <br /> <br />cu ea vă limpezesc dimineţile <br />şi vă dau curaj de a merge mai departe <br />prin deşertul de cenuşă <br />zi după zi <br />până când fiecare asfinţeşte <br />în marea lui de vise <br /> <br />e destul de monoton... <br />spui, luându-ţi porţia de troienită uitare <br />şi pleci către un alt răsărit <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1288721425653492507?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-48541186619373196472011-08-16T12:21:00.002+03:002011-08-16T12:22:09.706+03:00 <br /> <br />maica mea când m-o făcut mi-o dat nume de-mprumut <br />să îmi piardă urmele, iele, ursitoarele <br /> <br />şi-o luat drumul spre pădure să am ochi ca două mure <br />şi-o luat drumul către munte ca să am buzele mute <br />şi-o luat drumul către şes din cuvinte să îi ţes <br />doinele, ofurile, spaimele şi visele <br /> <br />maică… <br />o luaşi pe drum în sus, către cerul de apus <br />unde-şi joacă horele, ielele turbatele <br />şi-unde calcă apăsat, după ce au descântat <br />ele, ursitoarele <br />să le-ntrebi, să le descoşi <br />pânza vieţii să o coşi, să aduci iar fir la fir <br />să mă dărui, să mă nărui <br />cu aur, smirnă şi mir <br />drumul vieţii să-l ţiu drept <br />să am o inimă-n piept <br />să am minte <br />liminată <br />nopţii să îi bat la poartă <br />s-o întreb de sănătate <br />şi să curg lin pân-la moarte <br />ca o apă, ca o iarbă, necosită ne-njosită <br />şi de stele răscolită <br />arsă-n doruri <br />trasă-n gânduri <br />cu moartea zidită-n scânduri <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4854118661937319647?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-31456365515551237372011-08-16T12:21:00.001+03:002011-08-16T12:21:25.319+03:00 <br /> <br />am intrat timid, fără să suflu aproape <br />şi totul părea imens, rece şi inutil <br />am ripostat mut şi drept pedeapsă am primit câteva palme <br />atunci am ţipat <br />şi toti cei din jur se veseleau auzindu-mă. <br />zi de zi îmi luam sarcinile în primire <br />şi apoi îmi vedeam de treabă <br />fără să crâcnesc <br />mult mai târziu am aflat, <br />că din viaţă nu se iese la pensie <br />rareori, <br />câte un nerecunoscător <br />îşi ia lumea-n cap <br />şi îşi dă demisia <br />dar nimeni nu s-a întors să povestească <br />cum e…dincolo <br /> <br />ca să faci pasul <br />îţi trebuie multă oboseală, cronicizată <br />şi un strop de nebunie <br />altfel nu poţi să stingi lumina. <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-3145636551555123737?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-56355400343730272512011-08-16T12:17:00.000+03:002011-08-16T12:19:39.574+03:00 <br /> <br />Doamne cui m-ai rânduit <br />şi ce am de întocmit? <br /> <br />o venit ziua cea mare <br />cu cămeşa ruptă-n poale <br />m-o luat în palma-i aspră <br />şi m-o ţâpat pe fereastră <br />du-te-n lume şi fă-ţi soartă <br />nu sta ca păcatu-n poartă <br />şoapte duse, vorbe-aduse... <br /> <br />du-te copile şi trăieşte-ţi înDumnezeirea <br />înăsprind cerurile cu trecerea ta... <br />şi plimbă-ţi unicitatea <br />până-n vârful dealului <br />la locul supliciului... <br /> <br />gol la inimă şi sec <br />vorba-n doi peri mi-o petrec <br />şi mă lupt cu o-ntrebare <br />teamă mi-i să mor sau pare <br />că mi-i dor de ea o viaţă <br />toarsă-n zile, nod pe-o aţă <br /> <br />Hristos se sprijinea-n vorba mea si impreuna trezeam colbul peregrinărilor... <br /> <br />du-te moarte nu mai sta <br />lasă-mă-n povestea mea <br />nu-mi certa cuvintele <br />gonind amintirile <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5635540034373027251?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-14926410754594258112011-08-13T19:36:00.001+03:002011-08-16T12:27:44.764+03:00sunt Fiul Omului şi am atâtea ca să-ţi spun <br />am obosit să car noian de măşti căci cel mai bine intru-n rolul de nebun <br />mi-e carnea piatră seacă şi crucea se usucă din picioare <br />cu sarea lacrimii ard totul şi mă doare <br /> <br />u...hăi....Doamne <br /> <br />mi-am bătut paru-n pământ <br />lăsând zilele în vânt <br />cercu-n juru-i am arat <br />nopţile le-am descântat <br />după care am plecat <br />caloian desferecat <br /> <br />m-am înfipt par în pământ <br />jumătate de cuvânt <br />şi-am unit prin vrerea mea <br />adâncul pământului cu înaltul cerului <br />m-am zidit scară la tine <br />şi mă-nalţ, să-mi fie bine <br />din lut sunt şi-n lut mă-ngrop <br />rădăcină făr de loc <br />vântul mă pleacă-ntr-o parte <br />mă închin şi te ştiu aproape <br />din toate câte grăiesc <br />mai mult stric şi găuresc <br />gândurile mi-au surpat <br />şi gura mi-au astupat <br />mi-au închis cuvintele <br />mi-au zidit privirile <br /> <br />zilele mi-s frunze-n vânt <br />răscolind cer şi pământ <br />surpând toate brazdele <br />îngropând poveştile <br /> <br />cercurile-n jurul lunii <br />mi le-au povestit bătrânii <br />am arat şi-am descântat <br />cerurile-n lung şi-n lat <br /> <br />paparudă rudă, jocul tău ne udă <br />şi ne-aduce ploaie ca să ne înmoaie <br />relele cu spusele, visele nespusele <br /> <br />când o fi vremea de dus <br />oi porni-o spre apus <br />să duc soarele la scaldă <br />dorurile să le ardă <br />să mă cearnă-n patru zări <br />să mă-adune-n trei căldări <br />cu lacrimi să mă dospească <br />şi-o altă soartă să-mi crească. <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-1492641075459425811?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-51112990431053918052011-08-13T19:34:00.000+03:002011-08-13T19:36:11.217+03:00 <br /> <br />spune-ţi numele! <br />şi numele meu s-a prelins tăcut din cartea vieţii <br />cât mai departe de urechile lumii, <br />speriat de atenţia ce i se acordă <br /> <br />numele meu s-a ascuns tremurând sub limbă <br />jurându-se că nu va mai ieşi la lumină <br />şi de atunci lumea se miră <br />de muţenia mea <br /> <br />numele meu s-a aruncat în brazda obrazului <br />trăind cu speranţa că nimeni n-o să-l afle <br />numai că rădăcinile lui <br />au prins curaj şi l-au dat de gol <br /> <br />numele meu, a plecat în lume să se regăsească <br />şi de atunci rătăcesc printre nume moarte <br />fără a reuşi să mă deosebesc de alţii <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5111299043105391805?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-8748301585566245952011-08-07T23:21:00.001+03:002011-08-07T23:21:36.786+03:00da, din toate visele abstracte<br />scap, evadez, bătându-mi joc de cei mai iscusiţi<br />aruncători de vorbe-n vânt<br /><br />măreţia omului, ispita cea făr de picior<br />mă urmăreşte-n van din vis în vis<br />răsucindu-mi harponul în coastă, dornic de sânge<br /><br />nimic nu tresaltă fără aburul răsuflării mele<br />iar lumea s-ar cufunda în uitare<br />dacă n-aş despica apele cu încăpăţânarea mea<br /><br />soarele se scutură de coşmarul morţii repetate<br />şi pleacă să mă caute<br />printre alte poveşti ce aşteaptă să le dărui viaţă<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-874830158556624595?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-87685613125315672452011-08-07T15:13:00.003+03:002011-08-07T23:21:07.270+03:00sunt doar un perete cu trăsături umane<br />peste care tăcerea se aşterne în straturi<br /><br />viaţa asta, amară e-o pauză între două dropsuri<br />încât mă-ntreb dacă merită efortul<br />dar drumul <br />drumul dintre gaura prin care cobori în lume<br />şi vârful rugului pe care-l ridici până la cruce<br />e doar vipie şi zbatere inutilă<br />de ce trebuie să-ntâlnesc răul?<br />de ce trebuie să gust pelinul?<br />de ce-am ucis toate speranţele şi bucuriile?<br />de ce atât de multe întrebări<br />pentru atât de puţin timp rămas…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8768561312531567245?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-25643077247367524372011-08-07T15:13:00.002+03:002011-08-07T15:14:16.858+03:00Doamne, de ce m-ai dat atât de multe clipe<br />şi-o inimă atât de mică şi neîncăpătoare<br />de ce Doamne ai lăsat atâtea minuni<br />jur împrejur<br />aducându-mi ochii la orbire?<br /><br />lumea spune că nu e bine să te întorci<br />dar nici să alergi prea mult în faţă<br />mai bine alegi calea de mijloc<br />şi te bucuri<br />pentru ceea ce eşti, pentru ceea ce ai<br /><br />ploaie de iubire cade sufocându-mă<br />căldura ei macină<br />şi topeşte<br />Doamne, dacă poţi, <br />zideşte rogu-te vara asta aici sub pleoape<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-2564307724736752437?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-42170430050454342652011-08-06T00:35:00.000+03:002011-08-06T00:36:28.753+03:00spune-mi, ai fost vreodată sărac?<br />o da, eram atât de sărac încât nu vedeam decât drumuri în cer<br />iar aripile mă dureau până la scrâşnet.<br />de câte ori lăsam ochii în pământ vedeam doar negru<br />cu toate că lacrima curăţa locul<br />de toată durerea bolovanilor<br />visele mi-au căzut<br />unul câte unul<br />şi fantomele lor încă mă mai chinuie<br />dar acum, <br />aici, <br />în adânc,<br />nu mai ajută<br />şi la urma urmei <br />cui îi mai pasă dacă-n cer mai sunt drumuri?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4217043005045434265?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-70321448871964654172011-08-05T22:11:00.000+03:002011-08-05T22:12:07.002+03:00Doamne, mă gândesc să trec pe la tine<br />mai stăm pe prispă, mai povestim de una de alta<br />şi mai îmi trece şi mie dorul<br />şi pofta de vorbă<br /><br />măi copile...<br />ştiu Doamne, e vineri şi trebuie să...<br />ai atâtea de făcut<br />da nu-i nimic, eu stau aici cuminte şi te aştept<br /><br />uite, numai bine, <br />până termini treburile pe-aici prin tindă<br />eu mă las pe-o parte <br />şi număr toate umbrele ce se zbat în pleoapă<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-7032144887196465417?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-66483404295128446282011-08-04T22:37:00.000+03:002011-08-04T22:38:00.016+03:00e joi, balaurul cu ochi de jar<br />se caţără pe hornul trupului strângându-mi soarta de gât<br />până când şi ultimul strop de aer cade greu<br />la stomac<br /><br />poate că nu e prea târziu să-ţi spun<br />mă simt ca o bornă kilometrică rătăcind arşiţa<br />după-un drum ce s-a surpat în uitarea noastră cea de toate zilele<br />rugă zdrenţuită la capăt de arie<br /><br />visele trec în viteză claxonând <br />dar liniştea vâscoasă înghite orice mişcare<br />aici, viaţa se scurge pe sens unic<br />cu volanul pe dreapta<br /><br />din urmă, o melodie încearcă să mă ajungă<br />dar zbaterea este inutilă<br />aşa cum inutilă este şi zbaterea caruselului<br />între o amintire şi un lanţ ruginit<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6648340429512844628?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-40394392220069982332011-07-31T00:23:00.001+03:002011-07-31T00:23:26.166+03:00ardere<br /><br />îmi caut lungimea de undă<br />pentru că, aşa cum spune la televizor<br />la capătul ei, mă aşteaptă cineva<br />împreună vom trage draperiile <br />şi vom număra stelele ce plouă peste tot<br />biete nefericite<br /><br />***<br /><br />gândurile mele, trenuri călătoare prin gări pustii<br />şuieră a moarte petse linii cariate<br />şi sparg tăcerile în mici fărâme<br />inutil de reci<br /><br />nici moartea nu prea mai stă prin preajmă<br />tuşeşte ca o tuberculoasă rebegită de umezeală<br />îşi trage gluga pe ochi<br />şi piere cu tăcerile ei cu tot<br /><br />***<br /><br />cu cine vorbeşti acolo?<br />era o nălucă, a trecut să-ntrebe ce fac astă seară<br />şi a plecat, nimic deosebit...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-4039439222006998233?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-88624143067099697022011-07-31T00:18:00.000+03:002011-07-31T00:22:37.342+03:00„gol ai venit pe lume şi singur pleci din ea<br />din toate câte sunt, nimic nu vei lua...”<br /><br />ce bine că nu mai trebuie să vorbesc singur<br />şi mai ales ce bine că nu mai trebuie să-mi răspund…<br />că până mâine este timp să vină altă zi<br /><br />vorbele ce nu le-ai spus te vor trage în adânc<br />şi mii de cuţite vor tăia tăcerea<br />dar cine ştie ce dureri îţi vor fi date?<br /><br />toată viaţa am încercat să plâng<br />dar din păcate nimeni nu mi-a spus<br />cum să tai fante în aerul nopţii<br /><br />şi lacrimile se strâng platoon lângă platoon<br />umăr lângă umăr şi pregătesc defilarea<br />vocalelor gâtuite de consoane<br /><br />nici chiar oglinda nu mă mai primeşte<br />şi răsuflarea-şi face pârtie la cer<br />gol am venit pe lume şi e timpul<br />să nu încurc al vieţii ciclu<br />şi până nu e prea târziu<br />să pier…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8862414306709969702?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-61600006868479540262011-07-31T00:17:00.001+03:002011-07-31T00:18:02.332+03:00revin de unde am plecat<br />acelaşi cuvânt prins acum într-o altă frază<br />departe de semnificaţia de-nceput<br /><br />să ridicăm o casă din cuvintele noastre<br />răsunau îndemnuri la fiecare colţ de revoluţie<br />acolo unde sângele se-nchega a zidire<br /><br />şi nestatornic în supuşenie<br />treceam de la o tarabă la alta cercetând starea cuvintelor<br />şi vedeam limbile Babilonului netezindu-le asperităţile<br /><br />am pus ici colo câte o cărămidă<br />dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă<br />şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor<br /><br />urmele mele pecetluiau porţile<br />şi nimeni nu putea trece dincolo de mine<br />nici măcar vorbele măcinate de vânt<br /><br />scuipările lucrătorilor şi meşterilor<br />îmi zideau umbrele fără a reuşi să mă jupoaie<br />de starea ultimului cuvânt<br /><br />când vreau să mor<br />picioarele mă poartă către aceleaşi cuvinte<br />prin care cad în lume nou născut<br /><br />viaţa mea se ridică, abur, deasupra zorilor<br />şi mă ascunde de furia celorlalţi<br />în labirint de rouă<br /><br />„să plângi copile, să nu ţii în tine”<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-6160000686847954026?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-52958073669545080202011-07-31T00:17:00.000+03:002011-07-31T00:18:01.976+03:00revin de unde am plecat<br />acelaşi cuvânt prins acum într-o altă frază<br />departe de semnificaţia de-nceput<br /><br />să ridicăm o casă din cuvintele noastre<br />răsunau îndemnuri la fiecare colţ de revoluţie<br />acolo unde sângele se-nchega a zidire<br /><br />şi nestatornic în supuşenie<br />treceam de la o tarabă la alta cercetând starea cuvintelor<br />şi vedeam limbile Babilonului netezindu-le asperităţile<br /><br />am pus ici colo câte o cărămidă<br />dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă<br />şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor<br /><br />urmele mele pecetluiau porţile<br />şi nimeni nu putea trece dincolo de mine<br />nici măcar vorbele măcinate de vânt<br /><br />scuipările lucrătorilor şi meşterilor<br />îmi zideau umbrele fără a reuşi să mă jupoaie<br />de starea ultimului cuvânt<br /><br />când vreau să mor<br />picioarele mă poartă către aceleaşi cuvinte<br />prin care cad în lume nou născut<br /><br />viaţa mea se ridică, abur, deasupra zorilor<br />şi mă ascunde de furia celorlalţi<br />în labirint de rouă<br /><br />„să plângi copile, să nu ţii în tine”<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5295807366954508020?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-85146544039722881112011-07-29T00:42:00.001+03:002011-07-29T00:42:46.945+03:00casa mea e o casă din inutile creioane<br />zidite, legate-ntre ele cu multe vorbe goale<br />planşeele-s făcute din pixuri fără pastă, mute<br />iar scările-s din tocuri cu cerneluri fine uscate-n volute<br />scârţâind la orice mişcare, certându-mă, <br />zicând că le doare<br /><br />am tencuit-o cu fraze goale, uşoare, <br />şi am făcut şi scară la intrare<br />arabescurile dau bine<br />şi toată lumea vine <br />să vadă<br />cum pot să trăiesc într-o casă<br />cu vorbire la stradă<br /><br />căci da, casa mea<br />se tutuie cu toţi trecătorii<br />şi povesteşte câte şi mai câte, de te iau fiorii<br />nu poţi să ţii nici un secret în casă <br />că spune tot ce-n ziduri o apasă...<br />în rest, ce pot să spun, <br />e-o casă frumoasă...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-8514654403972288111?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-300133612960347302011-07-29T00:41:00.000+03:002011-07-29T00:42:22.345+03:00pe timpuri când pe hornul casei<br />ieşeau balauri adormiţi<br />bunica-şi pomenea toţi morţii<br />îşi lua iertarea din metanii<br />şi rezema uşorul uşii<br />cătând lumina ce se fulguia a sfinţi<br /><br />nicicând o noapte nu trecea prin faţa casei<br />făr să-se-oprească-n gura sobei la poveşti<br />iar Buna răsucea fitilul lămpii<br />lăsând oglinda să răsfrângă-al său adânc<br /><br />în susurul de lemne dumicate<br />se lasă pleoapa grea şi-nchide prinţi şi iele<br />poveştile nu pot şi nu vor să sfârşească<br />pe rugul temerilor printre pieze-rele<br /><br />mai e şi mâine-o noapte<br />când stele pe cer<br />s-or strange pentru-o clacă<br />chiar dacă în zori pier<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-30013361296034730?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-55785627866117517522011-07-29T00:40:00.000+03:002011-07-29T00:41:26.410+03:00ai auzit de omul care moare cate-un pic?<br />se face mic si pic cu pic<br />se scurge-n uscaciune si dispare<br />il doare oare?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5578562786611751752?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4102847629870604524.post-52001780535011607652011-07-19T23:37:00.001+03:002011-07-19T23:41:14.854+03:00stressul nostru cel de toate zilele<br />indura-te si lasa-ne o farama de timp liber<br />in care sa nu mai vedem cancere, aviare, gripe porcine<br />si tot felul de sindroame<br /><br />Doctore, daca iti este mila de sufletele bolnavilor tai<br />(si poate ca intre timp ai uitat ca ai depus un juramant)<br />iarta-le lor toate analizele, arunca rezultatele<br />si incearca sa le zambesti uitand toti terminii <br /><br />candva, poate ca nu mai departe de 50 de ani<br />lumea murea linistita si impacata<br />fara sa stie de SIDA, fara sa-si controleze glicemia si colesterolul<br />si fara sa stie ca stratul ozon se faramiteaza ca un cauciuc uzat<br /><br />privesc in jur si vad lume obosita<br />vad lume satula de atatea nenorociri inventate<br />si mai ales, vad lumea dornica de uitare<br />si asta nu e bine, pentru ca numai impreuna putem reusi!<br /><br />dar astea sunt simple vorbe, fara reteta si fara denumire stiintifica...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/4102847629870604524-5200178053501160765?l=cosmacpan-ogradaluicosmacpan.blogspot.com' alt='' /></div>cosmacpanhttp://www.blogger.com/profile/16717857524487327593noreply@blogger.com0