timpul incertitudinii

Vine o vreme…
Coşciugul naştere-Ţi va da
Şi fi-va pântecul ce Te-a ţinut ascuns
Din moartea seaca Te vei ridica
Iar timpul va renaşte pentru-a-nchide cercul
Rotindu-se-n pântecul altui cerc.
În tainiţe de gând ascuns-ai bucuria
De a te aştepta, creându-ne mereu.
Căci din iubire s-a născut puterea
De-a spune: Voi sunteţi asemeni Mie
Dualitate: Fiul omului şi Dumnezeu!

Dar vine-o vreme... şi uitarea,
Se-aşterne ca un văl şi ne sufocă
Ridică-Te şi adu-ne aminte
Că templul îşi înfige rădăcina-n stâncă.
De-or năvăli şi de-or vrea să dărâme
Trăirile şi visele zidite-n noi
Distruge-vor doar cărămida şi mortarul
Dar nu ne vor lua nicicând visarea
Căci nu e zid să dăinuie când temelia
Dispare cum dispare-n neguri zarea.