duminică, 15 iulie 2012

eu nu ma regasec

 

departe sunt de hoarda cu mainile manjite
ce-a sfasiat perdeaua si a surpat zidirea
departe-mi umbla pasii ca sa-mi gasesc iertarea
dar zorile sunt triste cu pleoapele-nrosite

doar frica mai incearca in brate sa ma tie
dar spaima ploua-n ceruri gonind din ele sfintii
cararea serpuita alearga in pustie
pornesc in sir morminte carandu-ne parintii

turbarea inroseste lopata ce loveste
si tipetele-alearga fecioare despletite
povestea cade-n tarna cu noaptea se-nveleste
si molima se-ntinde din trupuri putrezite

eu nu ma regasesc in haita ce sfasie
din trupul unui maine ce nu se vrea nascut
prezentul se scufunda, tacerea voastr-aproba
din spaime si uitare un alt timp am facut

miercuri, 11 iulie 2012

fuga de realitate


sa aruncam prezentul in adanca vagauna
sa bem din cupa cu otravuri fine
Seneca soarbe fara teama de uitare
noi sa uitam ca-n ochi acundem doar ardoare

timpul se culca intre noi partas
strivit de-atata zbucium si-asteptare
rastoarna-ma in azi si da-mi iar forma
pe care o pastrezi zidita-n amintiri

carnea se infioara in cruda asteptare
cum numai marea se mai zbate asteptand mareea
fii luna mea si-adu-ma in pragul razvratirii
clocot sa fiu cand timpul il desparti

inalta-ma sa ating nemurirea
si-n sange clocotit sa ma calesti
si-n axis mundi sa ma torni, sa fiu taisul
ce-mparte bolta intre-un rasarit si-un asfintit

luni, 9 iulie 2012

azi nu ma mai regasesc


mai spune-mi ca nu e realitatea mea
ciupeste-ma sa redevin iar simt
otrava-n valuri cucereste bastioane
deconectandu-ma de azi si aruncandu-ma-n abis

iubirea umbla-n zdrente si cerseste
o raza de speranta, dar uitarea
a ferecat ferestrelele si cerul
isi poarta mai departe-nstrainarea

un verde vegetal se scurge-n boabe
si fura sfera absolutului din noi
mi-e strada un pustiu in care vantul
ma spulbera ca pe o gramajoara de gunoi

soarele despuiat de-a sa lumina
strabate cerul obosit in van
pecinginea se-ntinde, roade-n ziduri
pamantul striga si se surpa-adanc in noi

tobele bat si-acopera stupoarea
cu care ochii se ascund in amintiri
nici moartea nu mai are suflu si putere
sa cearna-n suflete schiloade amagiri

frumosul cade secerat in santuri
parfumurile-s scrijelite in taceri
cu rogvaivul sters din amintire
sunt doar o umbra revopsita-n gri


in ziua cand...


cum sa le vorbesti zorilor de dragostea ce le-o porti?
pleoapa noptii ascunde sub obroc suferinta iubirii si tacerea nemestecata
mi-am tras valul norilor peste taina jinduirii
si am lasat soarele sa imparta dragostea si lumina fara partinire

vantule da-mi haina ta sa strabat toata lumea
florile sa le mangai sa le sorb roua dintai
de pamant sa ma lovesc moartea sa o ispitesc
spaimele sa zavorasc in tinutul nelumesc

fa-ma Doamne nor pe cer sa ma topesc, sa ma cern

razlete


Mai lasa-ma sa zbor, sa-mi port iubirea
Catre inaltul ce purifica si arde zgura
Cu moartea sa ma-ntrec nepasator
In lacrima, izvor de apa vie si de dor

***

 
aduna-ti moartea , ridica-te si pleaca
da lumii veste ca nu-s timpuri de murit