marți, 31 octombrie 2017

instituţia sacrificiului



eu m-am sacrificat pentru binele vostru şopteşte clovnul, m-am chinuit să vă dau
râs, mult râs sănătos, râs până la lacrimi, râs
dar totul nu a fost decât până aici. am obosit să tot fiu sărac şi prost şi ignorat
masca mea nu mai ajută nimănui. copii nu au învăţat râsul liber
iar adulţii îşi impun să-l uite. numai câte un bătrân ros de demenţă
mai râde în hohote când vede medicamentele
de azi înainte, eu voi fi cel care râde: de viaţă, de moarte, de lacrimi
de prostie, de îngâmfarea voastră cea de toate zilele
şi de spaimele voastre inutile.
oameni buni poate nu ştiţi dar încă se moare.
numai Dumnezeu stăpâneşte eternitatea
dar cred că se plictiseşte acolo sus în ceruri
şi din când în când
mai coboară cât să moară ca tot omul
răpus de atâta veşnicie
să nu vă miraţi
dacă mă veţi vedea murind
oricum râsul a ajuns desuet şi inutil

la bună tristeţe

luni, 30 octombrie 2017

Apa vie de izvor la-îndemâna tuturor

Apa de izvor La Fântâna – hidratare și inspirație la purtător

A fost odată ca niciodată. A fost odată o Crăiasă foarte frumoasă care era mândră de frumuseţea ei şi ea avea o oglindă fermecată cu care se sfătuia şi care îi spunea ce trebuie să facă.
-            Zi-mi, oglindă-oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?
-            Tu eşti, Crăiasă, tu eşti cea mai frumoasă!
Şi Crăiasa nu mai putea de bucurie căci frumuseţea ei era recunoscută şi apreciată. Numai că într-o zi oglinda îi răspunse altfel:
-            Mărită Crăiasă ai fi de mii şi mii de ori mai frumoasă dacă ai bea apă de izvor adusă din vârful munţilor cărunţilor.
-            Şi unde se află izvoarele astea?
-            Izvoarele se află în Ţara Sârbească de peste Dunăre tocmai in poiana de la Mitrovo Polje dar puţini viteji se încumetă să se ducă după apa lor pentru că izvoarele sunt păzite o vrajă. Locurile sunt pline de păduri de pini şi păduri de stejari. Şi cine calcă pe potecile ascunse din munţi este prefăcut în copac. Şi din cauza asta copacii te ceartă şi încearcă să te oprească cu crengile lor pentru a nu păţi şi tu asemeni lor.
-            Şi oare nu se află nici o cale de a pătrunde până la acele izvoare de apă vie?
-            Ba o cale cred că ar fi Măria Ta, că dacă nu era nu se ştia, dar puţini viteji se încumetă să o străbată.
Atunci Crăiasa dădu de veste că aceluia care îi va aduce apa vie, apa de izvor va primi un sfert din împărăţie. Şi mulţi viteji au pornit să îi împlinească dorinţa împărătesei dar încercarea era peste poate de grea. Dar iată că dintr-un afund de pădure, sosi la palat păstorul Afin care îi promise Crăiesei că îi va aduce apa de izvor. Şi plecă Afin al nostru, zi de vară până-n seară, cale lungă să ajungă iar pe drum se întâlni cu un urs care se văaită că îi intraseră nişte spini în labe şi nu mai putea merge deloc. Afin se opri, îi curăţă labele şi îl obloji cu frunze de pătlagină după care plecă mai departe. Într-o poieniţă văzu un vultur cu aripa rănită care nu mai putea să zboare. Iar Afin se opri, îi curăţă rana şi îl obloji cu alifie de lumânăreasă şi plecă mai departe. Pe malul unui iaz văzu trestia care luase foc de la o scânteie adusă de vânt. Voinicul nostru luă apă din iaz şi stinse focul după care plecă mai departe. Ajunse la marginea pădurilor şi când voi să intre văzu că pomii întindeau crengile împingându-l în afară. Şi cum stătea şi se gândea el ce să facă numai ce vede ursul venind către el mormăind. Ajuns aproape îi făcu semne să se ridice în spatele său dar vezi bine că era cam greu voinicul nostru. Atunci din cer apăru şi vulşturul care dădea roată şi se lăsă uşurel prinzându-i umerii cu ghearele. Şi aşa, împreună cu cei doi tovarăşi reuşi să străbată pădurea. Ajuns la locul izvoarelor se apucă de aranjat izvoarele ridicându-le ghizduri care să le apere de sălbăticiuni şi apa se strângea curată ca lacrima şi apoi se vărsa şi umplea jgheabul ca să aibă şi animalele pădurii cum să bea din apa de izvor. După ce termină toată treaba, îşi umpălu burdufurile cu apă vie şi plecă spre palatul Crăiesei. Dar vedeţi dumneavoastră, odată cu primul om ajuns la izvoare, vraja se rupse şi de acum oricine putea să ajungă şi să bea pe săturate apa vie. Iar când ajunse la palat ceru de la chelăreasă câteva cupe de cristal şi îi puse apa de izvor Crăiesei si i le oferi pe o tabla de argint iar Crăiase se bucură văzând că i-a fost îndeplinită dorinţa dar şi mai tare se bucură când putu să bea din acea apă. Şi povestea spune că din acea clipă Crăiasa noastră numai a băut apă numai din izvoarele „La Fântâna” după cum le botezase voinicul Afin. Şi a trăit fericită, sănătoasă şi frumoasă până la adânci bătrâneţi.

-            Aceasta a fost povestea noastră dar cu siguranţă că apa este nelipsită din bagajul dumneavoastră. Indiferent unde  sunteţi şi ce faceţi fie că sunteţi într-o conferinţă sau la un seminar, în sală sau pe pistă, într-o excursie sau doar într-o plimbare, sticla de apă este o prezenţă vie şi nelipsită. Peste 70% din organismul uman este format din apă, iar fiecare celulă vie din organism are nevoie de acest lichid vital pentru a rămâne în stare perfecta de funcţionare. Tot apa este cea care acţioneaza ca un lubrifiant pentru articulaţii, reglează temperatura corpului prin transpiraţie şi ajută  la eliminarea toxinelor.

apa de izvor

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

vineri, 27 octombrie 2017

Casa mea respiră. Energia casei tale e înăuntru sau afară?

Dacă nu intră soarele pe geam, intră doctorul pe uşă. Casa, asemeni omului trebuie să-şi facă un control periodic. Şi tot ca şi omul trebuie să apeleze la servicii de calitate, pentru a putea decide ce e mai bine pentru ea.
-            Casa mea e verde!
-            Cât de verde?
-            Cea mai verde. Nimic nu se pierde şi schimbul cu ambientul este foarte bine verificat.
-            La terminarea lucrărilor ai făcut un audit?
-            Un audit?
-            Da. Un audit energetic este indicat atât în cazul lucrărilor mai vechi cât şi în cazul lucrărilor noi. La clădirile vechi, auditorul constată ce lucrări trebuiesc efectuate pentru îmbunătăţirea zonei de confort astfel încât să poţi alege soluţia cea mai avantajoasă atât pentru tine cât şi pentru clădire. Iar la cladirile noi verifică dacă totul corespunde proiectului din punct de vedere energetic.
-           Bine, bine, dar eu doar ce am terminat casa acum un an.
-         Te cred, şi nu aduc nimănui acuze dar pentru siguranţa ta şi a familiei e bine să ai un astfel de certificat. Cred că atât dirigintele de şantier cât şi muncitorii şi-au făcut treaba dar e bine ca orice casă să aibă toate documentele şi certificatele. Pentru liniştea ta sufleteasca poţi apela la o firmă specializată în termografie clădiri sau termoviziune clădiri.  La final vei putea avea o hartă a eficienţei energetice şi vei afla daca, pe unde si cum se scurge energia, atat prin transfer termic cat si prin exfiltratiile cauzate de zonele neetanse dintre elementele constructie.
-            Bine dar...
-            Tu îmi spuneai că ai o casă verde. Dar... cei mai mulţi oameni se gândesc doar la ce este în casă. Îşi propun să cumpere electrocasnice de clasa energetică superioară, să înlocuiasca becurile, să verifice  dacă ferestrele trag şi eventual să-şi schimbe tâmplăria sau uşile, dar puţini sunt cei care verifică şi casa în sine.
-            Chiar m-ai făcut curios.
-            Curiozitatea este  primul pas catre cunoaştere. Un om curios pune şi îşi pune întrebări. Iar un om care întreabă cu siguranţă că va obţine şi nişte răspunsuri
-            Dar oare de ce nu mi-a recomandat arhitectul sau proiectantul o astfel de  investigaţie.
-            Asta numai ei pot să-ţi spună, eu pot doar să fac presupuneri dar asta nu înseamnă ca ceea ce cred eu chiar este adevărat.
-            Ciudat.
-            Gândeşte-te că apelezi la o firmă pentru a obţine un certificat energetic. Şi firma îţi sugerează atât un audit energetic cât şi o termografie. Toate aceste documente îţi arată cât de sănătoasă este casa ta din punct de vedere energetic şi dacă e cazul şi ce soluţii sunt adecvate şi unde trebuiesc aplicate. Iar dacă te vei decide să o vinzi ca să faci altă casă cu mult mai frumoasă şi mai prietenoasă aceste documente vor fi gata şi nu va mai trebui să aştepţi pentru eliberarea lor.
-            Dar oare chiar merită?
-     Asta tu trebuie să decizi. Dar din experienţă îţi spun că în construcţii nu există perfecţiune. Iar termografie te ajută de identifici locuri vulnerabile pentru buzunarul tău, căci o casă în care punţile termice nu sunt bine izolate sau ferestrele şi uşile nu sunt bine etanşate va consuma mai multă energie pentru menţinerea confortului termic. Şi dacă totuşi ţi se pare destul de devreme pentru o locuinţă terminată anul trecut poţi să mai amâni cu un an, dar orice amânare riscă să se transforme în situaţie definitivă.
-            Mă mai gândesc. Spune-mi te rog, crezi că poţi să-mi sugerezi pe cineva?
-            O să las la alegerea ta pentru că sunt mai multe posibilităţi. Tot ce pot să-ţi spun este că Mihai a apelat la Enermed Impex SRL şi a obţinut un certificar energetic rapid şi la un preţ competitiv. Iar după ce a văzut şi termoviziunea a realizat că are o casă ca acasă. Tot mai mulţi oameni spun că „vreau o tară ca afară”, dar ţara aceea pleacă de la casa ta, de la poarta ta, de la trotuarul tău, de la cartierul tău.
-            Mulţumesc Andrei.
-            La bună auzire şi la revedere.




Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

şi m-am întors să văd al cui e glasul...



fugiţi, fugiţi, ne năpădesc
cuvintele ies puhoi din canalizări şi se caţără pe picioare
urcă poticnit tot bustul, se agaţă de pielea creponată a gatului şi...
nu deschideţi gura, riscaţi să muriţi sufocaţi
cuvintele dau năvală, dinţii explodează în schije mărunte
ducând cu ei silabe desperecheate
lumea fuge scuturându-se
trupuri cad zvârcolindu-se la pământ
ne călcăm în picioare, avem gheare, pinteni, colţi
cei mai puternici rezistă
dar undeva...în spate... printre cadavre
tăcerea se apleacă să vadă
ce culoare politică au cuvintele

miercuri, 25 octombrie 2017

Suntem lângă tine! Trei metode prin care îți poți crește rapid veniturile.



-            Bună ziua. Astăzi la seminar o să discutăm despre bani. Cum vi se pare subiectul?
-            Interesant.
-            Mda. În ziua de azi toată lumea are nevoie de bani. Iar voi ca viitori specialişti trebuie să aveţi cunoştinţele necesare. Oamenii va vor căuta ca să vă ceară sfatul.
-            Oamenii nu mai timp să ceară sfaturi. Şi de cele mai multe ori ei au soluţiile la îndemână.
-            Nici eu nu cred că lumea mai are nevoie de specialişti ca să facă bani. Fiecare îşi este propriul profesor.
-            Lumea preferă să înveţe din greşeli.
-            Aşa este. Din păcate. Dar lucrurile încep să se schimbe. Dacă aţi privi o statistică neoficială, anii 90 au fost dominaţi de heirupismul ce a făcut ca să apară o mulţime de buticuri, de mici magazine ale unor mici întreprinzători. Ei nu aveau, marea majoritate, cunoştinţe economice dar asta nu i-a impiedicat să viseze şi să caute soluţii: de dezvoltare, de supravieţuire, de transformare sau transferare.
-            Din câte ştiu eu, dacă ar fi să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului atunci Robert T. Kiyosaki ar trebui să fie primul dintr-o listă lungă de „profesori” care predau educaţia financiară pe înţelesul fiecăruia.
-            Bingo! Dar să nu uităm însă că mult înaintea lui Kiyosaki au fost şi alţi formatori motivaţionali cum ar fi Napoleon Hill cu al său „De la idee la bani”. Însă vedeţi voi lumea nu are încredere în lecţiile predate astfel. O carte nu prezintă garanţii suficiente pentru a deschide o afacere. Petru, poţi să-mi dai te rog  o idee, despre cum îţi poţi creşte rapid veniturile?
-            Plecând de la lucruri concrete, cred că schimbarea locului de muncă sau a profesiei este soluţia dacă te afli într-o zonă de declin economic. Şi ţinând cont de flexibilitatea şi mobilitatea economiilor, mereu în schimbare, eu cred că sunt vârste şi abilităţi ce merită fructificate.
-            Ioana?
-            Determinarea şi acceptarea unui al doilea job.
-            Bun.
-            Matei?
-            Păi aplicarea regulii de aur: 50, 30, 20.
-            Poţi să ne explici?
-            Totul se reduce la o mai bună cunoaştere şi ordonare a cheltuielilor: 50% reprezinta cheltuielile  tale de bază cărora trebuie să le acorzi cea mai mare importanţă. Apoi 20% reprezintă cheltuielile direcţionate către priorităţile tale financiare iar ultimii 30% reprezintă cheltuielile pentru un stil de viaţă personal. Asta înseamnă că trebuie să ştii foarte clar ce reprezinta fiecare palier adică să-ţi stabileşti priorităţile pe termen scurt, pe termen lung şi plăcerile caracteristice unui stil de viaţă.
-            Interesant. Mă bucur că aveţi un punct de pornire. Dar tu Alex, ce ne poţi spune?
-            Fiecare dintre noi este un vânzător mai mult sau mai puţin priceput. Fiecare vinde ceva fie că este vorba de idei, timp, forţă de muncă brută, artistică sau intelectuală. Cel mai important lucru este conştientizarea, pentru că una este să te vinzi ca marfă şi alta este să te vinzi ca brand. Un al doilea lucru apreciat de cumpărător este disconfortul. Disconfortul tău înseamnă confortul celuilalt şi acest lucru va fi recompensat. Un al treilea lucru se referă la stabilirea preţului corect căci dacă te vinzi ieftin nu vei reuşi să-ţi creşti veniturile. Un alt punct important se referă la mobilitate pentru că a rămâne fixat într-un loc poate fi păgubos şi ca ultim punct, revenind la vorba din bătrâni „cunoaşte-te pe tine însuţi” e bine să te apreciezi la adevărata valoare şi să-ţi cunoşti abilităţile şi înclinaţiile naturale.
-            Excelentă prezentarea Alex. Dar dacă ai o urgenţă şi ai nevoie de bani până la salariu ce faci?
-            Fără a parodia variantele ajutătoare ale concursului pot spune şi eu: fifty-fifty, întreabă publicul, sună un prieten. Cu siguranţă cineva te va îndruma către cea mai bună soluţie pentru tine.



-            Şi dacă prietenul nu are?
-            Atunci există soluţia cea mai bună şi mai la îndemână: Telecredit. Este soluţia la care apelez de fiecare dată. Eu am aflat de ei de la prietena mea. Ea mi-a spus pentru prima oară de împrumut rapid, împrumut fără garanţii şi mai ales credit fără adeverinţă. Primul lucru pe care îl fac, e3ste să deschid link-ul către opinii şi păreri de la clienţi. Feedback-ul este foarte important în orice fel de afacere. Astfel îmi iau garanţii suplimentare. De aceea mă şi bazez pe seriozitatea şi promptitudinea lor. Fiabilitatea căci programul poate fi accesat de pe orice calculator, telefon sau tabletă şi se rezumă la completarea unui şir de date personale. Cererea este analizată şi în cel mai scurt timp de la aprobare banii intră în cont astfel încât ai garanţia că nu pierzi produsul,oportunitatea sau serviciul dorit.
-            O ultima întrebare Tudor... de câte ori ai apelat la serviciile lor?
-            Eu am apelat de patru ori iar prietena mea de trei ori. Şi oricui m-a întrebat le-am sugerat această soluţie fără să clipesc.
-            Deci se confirma regula nescrisă că cea mai bună reclamă este cea de la om la om. Un client mulţumit este un client fidel.
-            Cu siguranţă.
-            Vă mulţumesc pentru ajutor şi atenţie.
-            Bună ziua.
-            Bună ziua.





Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

luni, 23 octombrie 2017

Momentul adevărului!

Unde este adevărul ? Unde se ascunde el? În geantă? În rucsac? În buzunare?
Nu. Nu mai căuta degeaba. Adevărul nu se ascunde. Este este în faţa oricui vrea să-l vadă, să-l descopere. Aşa că lasă buzunarelor bucuria de a păstra un telefon sau un portofel. Dar portofelul stă mai bine alaturi de micul notes, de chei sau de gadget în rucsac. Dar să dăm Cezarului ce-i al Cezarului si Answear-ului ce-i al lui. Şi anume meritul de a ne oferi exact ceea ce ne trebuie.
-            Nu vă supăraţi, facem un studiu de piaţă şi am dori să vă punem câteva întrebări dacă se poate
-            Da, spuneţi vă rog.
-            Nu o să vă întrebăm numele dumneavoastră, dar dacă se poate să ne spuneţi vârsta şi profesia.
-            Am douazecişi patru de ani şi sunt inginer de sistem.
-            Puteţi să ne spuneţi ce aveţi în buzunare?
-            Cheile, telefonul, ceva mărunţiş şi abonamentul.
-            Şi în rucsac?
-            Portofelul, laptopul, două flash memory, o mapă cu documente personale şi o agendă ... a de obicei mai am şi un obiect de vestimentaţie în cazul în care apar schimbări bruşte şi bineînţeles batiste de hârtie.
-            O ultimă întrebare: cât de reprezentative credeţi că sunt obiectele personale şi dacă vă pot dezvălui identitatea?
-            Nu ştiu dacă pot fi considerat un etalon pentru că nu fumez, dar cred că majoritatea celor de vârsta mea se mulţumesc cu puţin. Prefer o stare de confort chiar şi pe drumul casă-serviciu şi invers.
-            Vă mulţumim pentru timpul acordat.

-            Bună ziua.


-          Bună ziua. Nu vă supăraţi, facem un studiu de piaţă şi am dori să vă punem câteva întrebări.
-          Spuneţi vă rog.
-          Fără să ne spuneţi numele vă rugăm dacă se poate să ne spuneţi vârsta şi profesia
-          Am cincizeci şi şapte de ani şi sunt casnică
-          Ne puteţi spune vă rog ce aveţi în buzunare? Pai ce să am, cheile de la poartă, portofelul de mărunţiş şi un bilet de autobuz.
-          Şi în geantă?
-          Dacă promiteţi să nu râdeţi
-          Promitem doamnă
-          Apoi numai Maica Domnului mai lipseşte din geanta mea. Am portofelul cu bani şi portofelul cu acte. Mai am cheile de la uşă că le ţin separat, am un flacon de extraveral si o folie de paracetamol, am portfardul cu toate ale mele: ruj, oglindă, pudrieră, flacon de parfum, forfecuţă, ac şi aţă, strugurel... mai am batiste de hârtie şi şerveţele umede, am o agendă cu numere de telefon şi...
-          Şi?
-          O sticluţă cu mir şi câteva bucăţele de anafură.
-          Dacă cineva s-ar uita în geanta dumneavostră credeţi că şi-ar da seama cui aparţine?
-          Cu siguranţă. A, am şi trei ace de siguranţă pentru orice eventualitate, mai am o umbrelă scurtă şi doua sacoşe de plastic.
-          Vă mulţumim doamnă.
-          Bună ziua.

-            Bună ziua.
-            Bună ziua.
-            Ai voie să vorbeşti cu oameni străini?
-            Am voie dar numai dacă e lume în jur. Şi oricum eu sunt cu bunica. E acolo la ziare.
-            Poţi să ne spui ce vârstă ai?
-            Am opt ani şi sunt în clasa a doua.
-            Ne poţi spune ce ai în rucsac? Dar în buzunare?
-            Când merg la şcoală, în rucsac am manualele, caietele, penarul şi mignionul meu. Ieri am avut trei strumfi dubluri ca să îi schimb cu colegii. Iar sâmbăta când merg la înot am prosopul, echipamentul şi mignionul. Iar în buzunare nu am decât o gumă, un bileţel de la Matei şi o agrafă. Şi mai am şi o bilă de sticlă dar n u ştie nimeni de ea.
-            Şi dacă cineva ar găsi rucsacul tău crezi că şi-ar da seama cui aparţine după obiectele din el?
-            Da, cu siguranţă. Oricine îşi poate da seama dacă vede carnetul de note, penarul, manualele şi caietele.
-            Îţi multumim.
-            La revedere.

-          Buna ziua. Ne permiteţi?
-          Vă rog.
-          Facem un studiu şi am vrea să ştim vârsta şi profesia.
-          Am douăzeci de ani şi sunt studentă.
-          Puteţi să ne spuneţi ce obiecte aveţi în buzunare şi în geantă?
-          Tot?
-          Dacă se poate da.
-            Păi în buzunare am telefonul, cheile de la garsonieră, abonamentul, batiste de hârtie şi ceva mărunţiş. Iar în geantă am cam de toate: cursuri, portfard, portofel, bricheta şi ţigările... da, cam atât cred.
-            Şi dacă s-ar intâmpla să găsească cineve geanta creţi că ţi-ar putea da seama cui aparţine?
-            Fată, fumătoare, studentă... cam asta ar fi eticheta.
-            Vă mulţumim.
-            O zi bună.



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017

me too


niciodată, mâine, nu pot, de ce eu, sunt obosit, cred că, eu ştiu
sunt cuvintele mele de harem, de care abuzez ori de câte ori simt nevoia
să mă ascund cu toate vrutele şi mai ales nevrutele

pierdut, uitat, aruncat, ignorat
sunt cuvintele care abuzează de mine, de bunăvoinţa mea, ori de câte ori găsesc o fisură
lăsându-şi aura de mister să cadă de pe zonele purulente

sfârşitul lumii este aproape, cuvintele secătuite se chircesc în silabe
abia dacă mai auzi o frază întreagă rătăcind pe maidane printre gunoaie şi dărâmături
cuvântul a murit, trăiască sistemul binar în care nu există abuzul


şi ţinând cont de toate acestea o să mă retrag puţin în abstract

vineri, 20 octombrie 2017

astăzi


au venit să te cumpere. ce preţ să le spun?
astăzi nu sunt de vânzare. poate mâine sau poate poimâine
să le spun să revină?
nu. vor veni alţii care vor oferi cât cer.
dacă voi accepta, pentru că s-ar putea să nu
şi atunci ce vrei? ce faci?
mă gândesc să mor. sau să mă reinventez
să te faci maşină? ceas? curvă? cine crezi că mai are nevoie de tine?
de mine oricând va fi nevoie...
numai că oamenii nu se hotărăsc aşa uşor
şi încep să mă plictisesc
cred că o să plec,
mă ascund
şi cel mai bun loc e moartea
acolo nimeni nu te caută, nu te deranjează



Presa de ulei Yoda Home Pro – echilibrul desăvârșit al unui gust adevărat!




Stop telling people more than they need to know...
Dar asemeni frizerului Regelui Midas nu pot să tac, trebuie să spun ceea ce am aflat. Chiar dacă va trebui să plătesc pentru asta trebuie să spun. Oameni buni, ”Cea maieficientă presă de ulei la rece” a apărut şi este disponibilă. Oricine poate să-şi aducă Raiul şi bunătăţile sale în bucătărie. Ştiu că nu mă credeţi şi mărturisesc că nici eu nu am crezut. Dar să vă spun povestea de-a fir a păr. Chiar dacă realitatea bate visul, nici visul nu este mai prejos. Sâmbătă seara, fiind cam urât afară am hotărât să rămân în casă să mă bucur de cartea cea nouă, abia  cumpărată şi de un pahar cu vin. La un moment dat, am făcut o pauză şi am deschis televizorul. Aceea a fost prima greşeală, pentru că tocmai atunci se desfăşura un show culinar. Bucatele prezentate erau incredibil de apetisante şi cu siguranţă că nici gustul şi nici aromele nu puteau fi decât de nota zece. Mi-a fost greu să revin la carte chiar dacă nu sunt un gurmand de calitate şi cu greutate. Aşa că seara nu s-a mai terminat cu o ultimă pagină furată din cuibarul patului ci cu somn de voie. Numai că acela nu a fost somn ci chin. Eram amfitrionul unei seri dedicate unei acţiuni de caritate şi printre invitaţii de seamă erau Sofia Loren, Audrey Hepburn, Keanu Reeves, Sir Sean Connery, Jim Carrey, Elvis, Michael Jackson, Louis Armstrong, Dali şi lista poate continua pentru că efortul de a memora toate numele era peste puterile visului. Şi seara a decurs conform programului până când oaspeţii au fost invitaţi la masă. De aici avalanşa nu a mai fost oprită. Fiecare a comandat felul dorit dar mâncarea era ca în povestea cu „sarea în bucate” era aspectuoasă, mirosea ameţitor dar îi lipsea ceva. Un mic ceva care trebuia să îi definească personalitatea. Şi fiecare a început să ceară ceea ce credea el că mai trebuia salatei, sau feliilor de baghetă prăjite, sau piureului de castane sau melcilor, fructelor de mare, prepeliţelor înăbuşite, aripioarelor de potîrniche, sufleului de trufe, anghinarea trasă în aspic cotletelor, antricoatelor, coastelor. Era un vacarm de nedescris dar plin de veselie, căci se pare că toţi invitaţii văzuseră că sunt puţin dezorientat şi se distrau de mama focului. Broboane de sudoare se prelingeau zbătându-se să treacă de barajul gulerului. Ospătarii ridicau neputincioşi din umeri şi priveau către mine cu disperare şi speranţă în acelaşi timp. Am ridicat ochii cerând ajutor mut şi sperând într-o minune. Şi minunea chiar s-a întâmplat. Ca din senin a apărut o zână, o măiastră care cu bagheta ei fermecată a atins pe rând gheridonul fiecărui ospătar şi fiecare s-a umplut de esenţe, mirodenii, arome şi minuni aranjate în jurul unei „regine”.
-        Nu-ţi fie frică, mi-a şoptit zâna, zâmbeşte căci necazurile tale au luat sfârşit. „Presa de ulei YODA facecel mai pur ulei„ şi toţi invitaţii, oricât de gurmanzi, oricât de sofisticaţi sau de gurmeţi ar fi nu vor putea rezista acestor arome.


-        Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc am spus.
-        Tot ce trebuie să faci este să te bucuri. Bucură-te de sănătate, bucură-te de viaţă şi mai ales bucură-te de gustul ei.
Şi zâna mea a dispărut ca şi când nu ar fi fost, iar fiecare „regină” îşi făcea datoria presând cu voioşie seminţe de mărar, de cimbru, alune, seminţe de pin şi seminţe de dovleac, sâmburi de struguri, migdale, nuci, fistic, in şi caju încât sala se umpluse de un curcubeu de arome. Abia atunci am realizat că fiecare invitat se străduia să mimeze delicateţea dar cei mai mulţi erau deja la a doua porţie.
M-am trezit când a sunat soneria telefonului şi am răsuflat uşurat. M-am bucurat că nu sunt simplu bucătar sau chef căci fără o presă de ulei profesionistă nu ştiu dacă m-aş descurca. M-am ridicat din pat şi cât mi-am făcut toaleta şi mi-am preparat micul dejun am dat drumul la televizor să prind ştirile dimineţii. Calupul informaţional s-a terminat şi primul lucru pe care l-am vazut a fost o reclamă care mi-a încălzit sufletul şi mi-a înveselit ziua: O domnişoară drăguţă şi volubilă prezenta ultimele “promoții YODA” şi din reclamă îmi făcea ghiduş cu ochiul o presă de ulei la rece exact ca cea dăruită în vis de zâna mea cea bună. Am stins televizorul şi am plecat la job convins că până la întoarcere voi comanda online la “Magazinul profistore.ro”o presă ce-şi va găsi locul de regină pe blatul de bucătărie.




Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017