marți, 30 decembrie 2014

viața ca un zbor cu probleme


zborul dumneavoastră a fost anulat
anunț sec: incolor, inodor și insensibil
cine poate sa prevadă condițiile atmosferice
și mai ales, evoluția lor?
intri în viață ca simplu pasager
uneori ai loc la business class,
de cele mai multe ori la economic
scaunul nu te cuprinde la fel de fiecare data
el știe când ceva nu e în regula,
dar… carpe diem
centura, instrucțiunile de zbor, jocul luminilor
unele zboruri sunt line, altele pline de turbulențe
ceața ascunde locații, destine, finalități
furtuni de zăpadă anulează senzații sau regrete
și viața se scurge între plecări și sosiri
aeroporturi pline, lumini și umbre
benzi rulante, porți, întârzieri
dar cu siguranță,
niciodată nu vei pierde biletul
de la ultimă călătorie
o destinație ce nu poate fi evitată


cronologie



la inceput a fost cuvantul
inaintea lui au fost sunetele primordiale
si inaintea tuturor a fost tacerea

o sa dorm putin a spus Domnul
si s-a strecurat intr-o eternitate
tragand-o peste ochi si urechi

timpul creste de la samanta la-mplinire
si-n pudoarea-i inexplicabila

nu lasa sa i se vada inelele de crestere

sâmbătă, 20 decembrie 2014

un ochi doua vini, doi ochi o iertare


o sa ma indragostesc tot mai mult de singuratate
si ea e legata la ochi, la amandoi
si nu vede pe cine strange-n brate

cu un ochi la trecut si unul la viitor
nu e de mirare ca prezentul trece neobservat
dincolo de noi, dincolo…

aici ai dat gres, poate ca te-ai grabit
in ultima vreme nu stiu ce-i cu tine nu te recunosc
si doar am stat tot timpul cu ochii pe tine

cu cat ma misc mai mult cu atat mai multe greseli nasc
si ochiul judecatii inregistreaza tot, necrutator
pe rabojul vietii

un leu o lamaie, doi lei o gutuie
trei lei versuri cate vrei

asa spunea un cantecel in vremea  de demult

vineri, 19 decembrie 2014

trupul meu, o necunoscută



acoperindu-mă cu voaluri de pudoare
m-ai ascuns, m-ai îngropat în uitare
America n-ar fi fost descoperită
dacă cineva n-ar fi aruncat busola

tablouri într-o expoziţie
cam la asta se rezumă viaţa
numai că nu toate trupurile
îşi găsesc vitrina, calea

iedera îşi înfige unghiile
încolaceşte trupul copacului
şi lasă verdele să-l legene
până la uitarea de sine

eu, un tablou neterminat
cu trupul curat, tânjind a verde
privesc coaja trecutului
ce crapă inutil a bătrâneţe


fiecare om inchide-n el o realitate

miercuri, 17 decembrie 2014

noaptea corbilor albi


adevărul meu
e cel adevărat
dreptatea mea
e cea dreaptă

s-au spus atâtea vorbe
dar am uitat să citim vremurile...
larma acoperă respiraţia pământului...
un moment de reculegere
are gustul apei în deşert...

ca o ploaie de blesteme
rănesc cerul ce adoarme
noaptea nu-şi găseşte locul
toaca cerne ascultare
răzvrătirea-n cer dospeşte
şoapta creşte tot mai tare

sunetele cern tăcerea
primul croncănit sfâşie
albul penelor străluce
lumea-ntreagă o îmbracă

feerie, vis şi taină
ceartă, sfadă, vijelie
liniştea din cer coboară
intr-o doară

e iarnă iar

luni, 15 decembrie 2014

o ultimă zăpadă


în ziua când voi fi lumină
mi-oi cerne umbra-n amintiri

copilăria începe şi se termină cu prima zăpadă
cu primii bulgări, cu cazemate cimentate peste noapte
cu oameni de zăpadă mărşăluind printre colinde
cu sănii, cu zăpadă călcată în picioare
cu zloată, mizerie şi inocenţă

adolescenţa începe şi se termină cu un sărut
furat printre fulgi tolăniţi pe gene
când visele aleargă desculţe
printre grade Celsius
mult prea sărace pentru o feerie

maturitatea începe şi se termină cu un surâs
desprins de pe faţa unui copil
ce îngereşte zăpada
un zâmbet mult prea curat
pentru o simplă noapte de Crăciun

gândurile urmează circuitul apei în natură
literele ning viscolit sau liniştit
cuvinte se aştern, fraze se nasc
şi zăpada scrie o nouă poveste
purtând urmele spulberate

când foile aşteaptă…

sfârşit

miercuri, 3 decembrie 2014

sfârşit de poveste



cartea pe care o citeşti
este viaţa pe care o scrii în timp ce-o citeşti
sau cum este scrisă de alţii fără a ţi se cere consimţământul
citeşti şi nu îţi vine s-o laşi din mână, amâni finalul lecturii
dar nu te poţi opri din citit şi nu doar că e fascinantă
dar e şi singurul lucru palpabil din toată utopia
pe care o citeşti...
uneori
te-ntorci să mai reciteşti câte o pagina,
să mai revezi câte un capitol
dar cartea curge în continuare târând clişee perimate
în goana ei
de ce se citeşte aşa de repede?
de ce pare ce-a mai frumoasă carte citită?
de ce literele se tânguie, paginile suspină şi carnea urlă?
sfârşitul inexorabil se apropie
cartea ta se va adauga miilor de alte cărţi de pe raft
cine mai are timp de lectura ei
când fiecare e ocupat cu propria lectură?
fiecare carte ar fi putut fi scrisă altfel
povestea ar fi avut altă finalitate
altă limpezime, alte personaje
dar asta e, a fost scrisă
şi-acum,
o ultimă pagină, un ultim paragraf
o ultimă suflare
un ultimul punct
şi totuşi,

a meritat citită