marți, 29 iulie 2014

exercițiu de înduplecat vise


lumea nu mai crede-n vise şi în taine-întrețesute
realitatea ne aruncă din grădinile promise
cumpărăm seninul zilei cu dobândă la-împrumut
viața sună, doagă spartă, în inelul de-început

pleacă, mă îndeamnă viața, trupul tău îmi aparține
când te-oi pierde la ruletă vei face ce-i ști mai bine
lasă-ți inima acasă dacă spaime te îngână
și-n bătăile-i încete s-or strânge a somn şi pace
cele două ghemotoace

***

timpul taie-n carnea nopții
paginile somnoroase
se ascund sub ursa mare
lăsând vise să se țeasă

zile albe, desfrunzite
amintiri ce-n stoluri dese
se grăbesc spre zări uitate
cuiburi triste,  fără vise

viața își desface coaja
zile, ploaie de castane
vor luci a lună plină
lăsând doruri să le sfarme

din ninsori de altădată
oameni de zăpadă, oaste
apăra-vor brazi-n flăcări
și colindele sfioase

viața-n furcă se dă toarsă
fir cu noduri și suspine
ghem ce nu știe a geme
adunând visări din mine

am trecut mergând pe ape
marea dintr-un mal în altul
liniștind furia vieții
domolind tăceri în șoapte

liniștea trasă-n suveică
strânge-a viselor urzeală
țesătură de lumină
peste umbre se pogoară

am ostenit și trag a ploaie
în marea lacrimilor mele
m-aș scufunda trăgând tot cerul
și miriadele de stele

***

visele, pirați notorii, abordând vasele nopții
împletesc în funii ceața dintre spaime și orgolii

numărat, numărat, cântărit și împărțit!



sâmbătă, 26 iulie 2014

să aruncați cu vorbe-n mine



"și lumea se va opri, poticnit, vomitând cu adâncă ușurare"

copile, porțile sufletului ţi s-au dat să răscolești
zămislind întrebări tăinuite
biciuind tăceri
și neputințe
până când carnea ta
se va ruga cerului
să rupă fibra lemnului
arc peste trup

cu toate că inima bate la vedere
și vorbele deslușesc dureri
nimeni nu crede rimelor tale
alungându-ți versurile-n pustie
târându-te prin colb
în fața mulțimii-înfierbântate
cuvânt plin de viață
de sânge, de spini

poate că timpurile nu-s ale mele
poate că eu nu-s al timpului
dar ceea ce trebuie să știți
e că nimeni nu poate ascunde cuvântul
lepădându-se, țintuindu-l
și nimeni nu poate pune degetul
în rana credinței
cuvântul rabdă
el e iubire
și catapeteasma cerului se rupe
făcând loc înălțării

izvorul cuvintelor nu poate fi ascuns
și nici oprit cu spaima deslușirilor
cuvintele își văd de drum
înnodându-se, adunându-se
dincolo de tăceri
dincolo de dureri
purtându-și adevărurile
și toate surpările
până la moartea cea mare
ce nu are stare
și nici alinare

sunteți creatori de cuvânt
purtătorii lui prin vremi
și fie că-mi veți crede
fie că nu
el, cuvântul
vă poartă, trecându-vă
prin marea poartă
a tăcutelor și-a ascunselor
mai bine s-aruncați cu vorbe-n mine
decât să le lăsați să cadă în uitare


accidente aviatice

cuvintele ca si aeroporturile
sunt in continua miscare dar in acelasi timp
inghesuite intr-o nisa
etern statica
continutul lor prezinta miscari mareice
ce oscileaza in functie de fazele lumii
unele cuvinte,
asemeni terminalelor
se termina brusc in fata unei vocale
ultima sau poate prima
la Sydney sunt 14°C
ceea ce inseamna ca este un oras rece
ca o dimineata de marti
iar daca Parisul ar fi cu adevarat buricul lumii
caldura ar cea care l-ar da de gol
dar nici aici gradele nu sunt mai generoase
semn ca si acest cuvant rece
pastreaza doar o aparenta
calduroasa
s-a dovedit stiintific ca
ele, cuvintele, nu pleaca niciodata
doar lasa impresia de zbor
si niciodata
nu privesc oamenii de sus
ele, imbracate-n taina lor
raman si asteapta…
chiar si abandonate
cuvintele isi pastreaza
terminalele si portile catre lume

mereu deschise
cu toate ca
sunt si zile
cand cuvintele cad rapuse

joi, 10 iulie 2014

originea luminii


cu cat doua suflete sunt mai apropiate
si golul dintre ele dispare
cu atat mai mare va fi tacerea
pentru ca vorbele au fost facute sa umple goluri
se lege punti intre maluri-suflete
implinirea sufletelor
unirea lor
va da nastere
unei imense bule de tacere
in interiorul careia
toate arderile dau trup luminii
ce topeste contururile
intr-o liniste

de inceput

vineri, 4 iulie 2014

chimia singuratatii – Initierea


in dictionarul eternelor inceputuri
paginile isi etaleaza puritatea
si-n agonia ultima
se-ndreapta una cate una
catre lumea plina de mistere
a semnelor
cuvinte imaginare
dureri reale

tacere

the end – Initierea

fiecare cuvant are o istorie
si o viata fara de moarte
ieratate fie-va indoielile
si neputintele
numai ca eterne fiind
cuvintele nu mor
isi sapa fiecare mormantul
ingropandu-si trecutul
apoi,
se retrag in pustie
si fiecare cuvant dervis
isi poarta taina
pana la ultima suflare
tacerea
tiranica picatura
sapa la temelia lumii
naruind-o
cine crede ca marile scrieri
pot apara cuvintele

se-nseala

final – Initierea


mă agățam disperat de cuvinte
unele mai vechi: neam, rădăcină, casă
altele mai noi
mult prea noi pentru a prinde substanță
asa cum numai înecatul
mai spera într-o minune a paiului,
cel ce-și lasă familia, casa, neamul, viața
urmând calea sinuoasa a cuvântului
va pierde sensurile vechi
descoperindu-se pe sine, cel adevarat
parte din întreg
și-întreg
la început am fost sunet
cautând cuvintele
am început să-învăț diferențele
și acum
când cuvintele m-au părăsit
nu-mi rămâne decât să mă redescopăr
același dintr-u-început
sunet pur
fără vocale, fără consoane
străine mine
de sevă


miercuri, 2 iulie 2014

decizii – Initierea


auto-apararea
e puntea dintre eu si spaima
e ceea ce putem folosi drept scut
dar de cele mai multe ori este arma crimei
atata timp cat nu putem intoarce
si celalalt obraz
cum putem crede ca miezul cuvintelor
mai este viu, palpita de viata
si de iubire
pentru ca fara sa se spuna
iubirea este alungata din cuvinte
lasandu-le pustiite
deschide-voi calea catre inima
lasa-voi varful sagetii
sa-si atinga tinta
si ma voi retrage,
departe de tumultul cuvintelor
golite de esenta lor
de viata asta gaunoasa

o carcasa fara auto-aparare

marți, 1 iulie 2014

alternative – Inițierea


poti sa ma crezi
sau poti sa te revolti
dar eu sunt cel ce va decide
ce-i alb si ce-i negru
te-nseli amarnic
numai eu o pot face
scotandu-mi un ochi pentru un cuvant gol
sau pe-amandoi pentru o geana de lumina
tu ai in stapanire doar cuvinte moarte
eu am un ochi viu
si un altul pe care il arunc
poti sa te joci cat vrei
mutand piesele albe sau negre
eu ma voi lepada de toate indoielile
purtandu-mi umbra si culorile
si daca nu sti ce inseamna o culoare
poftim inima

joaca-te cu ea cat e calda