marți, 29 aprilie 2014

de-a marea şi de-a visul



marea trebuie să moară
sentinţa pare dură, rece, clară
iar marea s-ar evapora cum ştie ea, alene
privindu-şi criminalul printre gene
dar vin pe-ascuns cuvintele şuvoi
strânse din lacrimi, rouă sau din ploi
şi umplu iar locul sărat
ce ar fi vrut
dar nu s-a mai transfigurat

în vagă amintire

duminică, 20 aprilie 2014

departe


sunt mari carora nu le plac intrebarile
sunt mari care isi pierd amintirile
sunt mari care isi leapada valurile
sunt mari care-si deapana uitarile

rasturnate in ceruri sunt toate marile
cu lenesi nori stergand departarile
un soare captiv intr-un alt viitor

abulic, incert si cumva trecator

pantomima


de fiecare data, marea intra in circuitul apei in natura
uitandu-si de fiecare data trecutul
reluand aceleasi greseli
lobotomie se cheama valul ce va sterge
sute de alte istorii incredibil de adevarate si triste
asa cum numai ploaia mai poate plange uneori

veniti sa luati lumina
valurile mele mele poarta toata lumina stelelor
si caldura iubirii, dar soarele nu a aflat inca
si-si tot cauta reflexile
reluand jocul

candid

luni, 14 aprilie 2014

idei traverse

dacă marea n-ar fi mare şi şi-ar număra toţi stropii
ar putea să îşi dea seama cum ne-ngemănăm cu toţii

oameni cu care m-am întâlnit sunt doar fascicule de lumină
ne-am atins, ne-am suprapus, ne-am despărţit
şi la un moment am străpuns bezna haină

marea legănându-şi temerile în adânc

se-ntreabă c e se-ntâmplă şi de când

duminică, 13 aprilie 2014

apusul varsă sânge în fereastra zilei


vâsla taie-n carne vie nicidecum nu mângâie
marea sângera tăcută aşteptând noaptea să-i vie

cât de ignorantă-i marea sau cât de mare e a ei mărinimie
de îşi ascunde-n lacrimă uscată ,ca pe o comoară, moartea

eu nu ştiu ce e regăsirea şi drumul mi se termină abrupt

lăsat am fost din mâna maicii mele sau poate toate firele s-au rupt

joi, 10 aprilie 2014

o salcie ar vrea să plece


sub unduire calmă se ascund furtuni greu de oprit
când valul muşcă-n ţărmul ostenit
şi-a lui furie pare greu de ostoit

te-aş rupe-n două şi te-aş face altoi
bucăţi să lăstărim şi să înflorim preaplinul
prea grei de roadă să ne rupem şi unul să se facă iară doi

în verde crud se scaldă lemnul dimineţii
când roua îl cuprinde în ştergare moi
se-ntinde cerul să-l cuprindă-a zbor dar rădăcinile-l ţin bine



miercuri, 9 aprilie 2014

orice secret are un preţ...


lasă-mă să te-mpletesc 
şi în vise să te cresc
în urzeală să te-ascund 
semnelor să le răspund
cu priviri iscoditoare 
şi-ntrebări fără valoare

marea moare-ncet topită
ca o vrajă nerostită
ca o vorbă alungată
moarte neelaborată

cine-n mare moarte are
se topeşte şi dispare
veşniceşte în uitare
şi face cercuri la soare


ca o moarte dulce  somnul...

marți, 1 aprilie 2014

nod de cale poetica


daca ai sa auzi suierand cuvinte
si ai sa simti glasul rimelor nepereche
sa sti ca-n capul meu
se-ntalnesc toate caile poetice ale lumii
dar pentru ca anii grei de criza
isi spun cuvantul
acarul Paun bate-n roti imaginare

(si a fost cumva marti toata ziua)

perfuzie


cine nu are iască riscă să moară de frig
nu că i-ar fi de mare ajutor sau că i-ar ţine de cald
dar nimic nu strânge la sân scânteia ca ea
ridicând-o la rang de vâlvătaie

cuvintele mi-au amorţit, au murit puţin şi s-au uscat
fără speranţa vreunei scântei rătăcitoare
e plină pădurea de greşeli ca mine
verbele ne suportă greutatea
ideilor inexistente
iar moartea
trece alene, exasperant de-ncet
strivindu-ne sub un munte de ignoranţă

amintirea visului frumos
macină carnea seacă
alungând
până şi speranta scrumirii
ambulanţele-aleargă printre sirene
nopţile intubate atârnă-n perfuzii
picătura chinezească s-a ofilit
ruginit e acul