sâmbătă, 31 mai 2014

sub asediu

seceta și-a înfipt unghiile-n piatra zidurilor
lingând umbra răsuflărilor…

toate ideile îmi cer să mă predau zicându-mi că rezistența este inutilă
dar cum să le explic că inutile sunt doar ele, că alte idei se vor grăbi să le ia locul
atunci când singur voi rămâne…
și am rămas
cuvintele își făceau aripi de umbră
și se aruncau din înaltul zidurilor în propozițiile dușmane
altele se strecurau prin râpe neumblate de sute de cărți stingându-se
care de epuizare, care de oftică
pentru că serile erau reci și înghețate ca vorbele urii
acum, doar tăcerile-au mai rămas
pe creneluri
livide…scheletice, umbre șterse
și chiar dacă ostile inamice
păzesc focuri nevolnice
uitarea are răbdare
lascivă se-tinde-n cortu-i auriu
luând de pe tipsie o amintire prăfuită
doar noi doi, ea uitarea
și eu…
despărțiți

de-o revoltă mută…

luni, 26 mai 2014

locul din care nu voi mai răspunde

plecările au gust de levănțică strivită-n colțul cerului
acolo unde poteca soarelui face o curbă graţioasă către mâine
un punct care cedeaza uzurii şi se scutură
polen rătăcit printre blocuri de beton
fiecare umbră e datoare să urmeze calea cuvântului
şoapta mă urmează arătându-mi drumul
fără suspine, fără reverberaţii
fără emoţii, fără taine
totul la vedere
ştiut fiind că, măcănitul nu are ecou
care ar putea să răspundă

pentru flecară trecere

perle de cultură


ignorarea sau ridiculizarea până la neantizare
creează premiza transformării într-un obiect străin dureros
numai bun de plasat în interiorul unei lecturostridii
strat după strat, lumina
ne-încarcă până la refuz cu irizări străine
iar într-un final, chiar dacă dureroasă
extragerea este o adevărata despovărare
iar dificultatea alegerii apare în acest moment
pentru că, ce poți face cu o perlă
pe cât de autentică
pe atât de falsă
ocolind spontaneitatea ?
o expui? o zdrobești? o ascunzi?
păstratu-mi-am în adânc
sâmburele de adevăr
care mă reprezintă…


duminică, 25 mai 2014

un om, o mască

dimineața înseamnă pentru el o muncă în plus
răscoleşte prin toate ungherele ca să-şi aleagă masca
nu poate ieşi din spaimele sale fără mască
nimeni şi nimic nu l-ar convinge
de contrariul acestei
realităţi :
azi un zâmbet
mâine o cută între sprincene
poimâine o întrebare mută
şi fiecare zi se lipeşte
de faţa lui
astupând furia ce mocneşte
lavă mistuind cămara sufletului
invizibil, inodor, fără gust…
până când… goliciunea lui nu mai stârneşte nici o reacţie
Doamne ştiu că nimeni nu mă mai vrea
dar încă nu sunt pregătit să mă dau ţie
mai lasă-mă să mă dau oamenilor
îmi plac mângâierile ochilor
îmi plac tăcerile lor
ştiu că al Tău fiind îmi vei da totul
dar totul acesta e prea mult pentru mine
pentru sărăcia în care am trăit
şi pentru toate minciunile pe care le-am primit
Doamne,
sunt ploi care udă grădina ţinând-o în viaţă
soarele îşi revarsă lumina
bucurându-se de fecioria florilor
dar cine îngrijeşte oare de grădina sufletului ?
multe zâmbete se ofilesc şi mor
rănind buze şi suflete
cu aripă grea
de lacrimi
foşnetul lor sună a hârtie arsă
a gunoaie plimbate
a rigolă
şi a abandon
şi cu toate acestea
în această grădină pustie

aş vrea să-mi găsesc odihna

vineri, 23 mai 2014

anomalie cu magalie


cand isi radea barba creata
Luna s-a taiat pe fata
plastur-negru si-a lipit
peste obrazul ciuntit
si-acum cu profilu-n geam

nu se mai intoarce neam

care...doare


un popor nu se naste din bagheta unui magician
si nici nu dispare dintr-o trasatura de condei
un popor isi duce crucea
cu demnitate si maturitate
indiferent de cate ocari si scuipari
primeste de la vecini
sau de la venetici
pe care tot el ca popor
in marinimia si uitarea sa
i-a luat in brate
si i-a crescut
un popor iarta
dar nu uita
un popor accepta
dar nu se supune
un popor dojeneste
dar nu umileste
fericiti cei ce n-au uitat
ca sunt parte din intrg
si nu mai presus de el
uitati si ignorati
cei ce s-au sumetit
peste puterile lor
iar noi
in tot si-n toate
sa nu ne uitam radacinile
dar nici ramurile noi
si mugurii
sa nu ne fie rusine sau teama
sa ne asumam trecutul
cu bune si cu rele
asa sa ne ajute Dumnezeu

amin.

duminică, 18 mai 2014

primavara sub ape



undeva la munte s-au rupt toate apele
și cu toate astea se anunță o naștere grea
cuvintele nu vor sa iasă nici măcar cu forcepsul
așa că recolta de poeme va fi slabă

rima pe valuri plutește ușor
pe mal cele mai multe versuri pregătesc nada
cu care vor sa prindă peștele cel mare
o eroare

dacă nașterea ar putea fi elogiată
atunci nu ar mai rămâne diplomă virgină
toate ar cunoaște beția aprecierii
și bucuria împărtășirii.

pe vremuri aveam parte de rândunele jucărele
și de macarale rad în soare
dar se pare că nici elementarul chimism emoțional
nu mai e același… s-a repliat, s-a transformat



sâmbătă, 17 mai 2014

umbra clopotului care

suna-vor cornurile a pustie
şi nimeni nu v-a şti să le-nţeleagă
când valuri se vor arunca în hăuri
iar focul scoate-va limbi de balaur

tăceri de scrum s-or ţese-apoi alene
pământul s-o-întoarce în mormânt
iar apa lacrimilor din fântână
usca-se-va în tainic legământ

tăcută-i pâinea plină de suspine
şi circul lor în sânge a sfârşit
pribeag prin viaţă fără rădăcină
te-oi aciui o umbră pe pământ

prostia-întoarce brazdă grea şi neagră
lumina sprijină un zid strivit
iertat de moarte pare-a fi cireşul

ce-şi cerne înflorirea pe pământ

vineri, 16 mai 2014

poezia necuvintelor

dacă pomul vieții veșnice a rămas neatins de mâna omului
pomul cunoaşterii ne-a dat primul cuvânt
o silabă plină până la refuz de uimire
acum puteam povesti
cu înlorituri
ceea ce inima ştia mai bine
după căderea în păcat
am căutat loc vorbelor noastre
ce nu mai aveau loc
în adâncul inimii
şi-ncet încet am făcut loc minciunii
 crestată-n carnea cuvântului tot mai slăbit
şi mai golit de suflet
fericiţi cei săraci cu duhul vorbirii
că ei îsi pun inima-n palme să rostuiască
trăirile… şi rugile… şi bucuriile
e timpul să reînvăţăm
preţul tăcerii
şi-al necuvintelor
în carnea cărora se ascunde

secretul nemuririi

miercuri, 14 mai 2014

noaptea în care morţii vorbesc

să nu uiţi mamă să pui apă la flori ca şi lor le-o fi sete

luna-i trasă prin inel dar n-am deget pentru el
ca inima-i de rotundă dar viaţa n-o mai inundă
s-a oprit şi mi-a vorbit
pe marginea patului descântându-mă şoptit:
nu te teme de-a mea noapte că lumina o desparte
de-altele neluminate pe care le-alungă-n moarte
eu cu tine, tu cu mine
lumina-vom mult şi bine
peste suflete tăcute, peste vorbe neştiute
peste cuget, peste vise, peste vorbele promise
peste cele nevăzute ţesând lacrimile mute
mă ia-n braţe, mă alină
toate tainele-mi suspină
pleoapele-mi cad falduri grele
despărţind lumea cu ele

ziua în care am văzut balena
se strecura înghiţind toate urmele nopţii,
lăsând în urmă un vaiet lung
ca o sirenă de ceaţă…


marți, 13 mai 2014

destrămare


pe unde am trecut eu nici moartea nu creşte
pare a şopti cuvântul… primul rostit
din îndelungata istorie
cunoscută…

cerurile se schimbă după mersul norilor
pământurile se schimbă după mersul oamenilor
mările îşi schimbă şi ele plajele
după cum mor sau învie râurile
singurele lucruri statornice sunt frunzele
ele poartă pe râd,
filigranul viului şi morţii
alternând cu candidă nepăsare
ţeserea şi destrămarea luminii

eu, necunoscută frunză
din lungul şir al numerelor naturale
nu voi rupe lanţul nerostitelor cuvinte

ce ascund vederii marea poartă a trecerii

sâmbătă, 10 mai 2014

primul job



am înțeles că am fost chemat
da. s-au analizat documentele: scrisoarea de intenție…
și c.v.-ul ?
da. și am ajuns la concluzia că meriți o slujbă
mulțumesc
din păcate nu cea pentru care ai optat
atunci ?
avem un loc la departamentul de marketing
vânzător adică ?
putem spune și asa. vezi tu, lumea e într-o continuă schimbare
toată lumea vrea ceva
bine dar cei mai mulți cumpără online acum
ceea ce tu vei avea nu se găsește online
și ce aș putea vinde ?
păi cel mai căutat lucru este singurătatea
lumea adoră acest produs, mai ales dacă e şi de calitate
la singurătate avem şi câteva modele de tăceri
o mulțime de cuvinte nerostite
și chiar idei abandonate
și lumea chiar vrea să fie singură ?
păi a fost… obligată
ca să spun așa…
nu crezi că e bine ce facem noi ?
nu știu ce să zic
păi ia gândește-te,
ce poate fi mai atractiv decât o lume însingurată
plină de nevroze, de spaime
de incertitudini
și… ajută ?
cred și eu… că ajută, vânzările au crescut
iar profitul este inimaginabil
am înțeles… și care este salariu?
să spunem… 10% din vânzări
și ce să fac cu atâta singurătate ?
te descurci tu cumva
de mâine intri în pâine
programul începe la nouă

(tăcere)

joi, 8 mai 2014

curriculum vitae


dacă ziua nu s-ar fi dat cu capul de pragurile cerului
căzând în fund amețită
poate că nu m-ar fi prins de păr
zvârlindu-mă-n viață pe nepusă masă
pipăindu-și plină de ciudă cucuiul
și uite așa
am dat piept cu lumina
cu țipătul, cu lumea…
la primii pași am stâlcit câteva consoane
iar vocalele se trăgeau pe margini
oarecum mirate
și poate neliniștite
au urmat cuvinte nehotărâte
scurte propoziții, iar la final
paragrafe întregi alergau jur împrejur
creioanele zgâriau cerul cu întrebări candide
călimările luau poziția de drepți dându-mi onorul
iar maculatoarele dispăreau tocate mărunt
printre închipuiri
școlile au crescut trăgându-mă după ele
cărțile îmi dădeau roată făcându-mi curte asiduă
dar eu încă mă jucam cu întrebările
nelămurindu-mă
prima zi de muncă a venit pe tăcute,
dându-mi un șut ce m-a aruncat dincolo de cuvinte  
în plină realitate
munca poate fi plăcută
dacă mai păstrezi prin jur câteva întrebări
pe care să ști că te poți baza…
la starea civilă
am trecut fără pic de ruine :
încă plin de-întrebări
cu câteva frazări reușite la activ
iar la reședința am trecut
domiciliat cu capul în nori
pe strada Fericirii
undeva mai către sfârșit


miercuri, 7 mai 2014

scrisoare de intenţie

stimată Doamnă,

toată lumea discută despre compania dumneavoastră
şi nu toţi au cuvinte de laudă, ba unii chiar se sufocă de indignare, oripilaţi
şi ar da oricât să nu vă mai vadă  
dar mie nu-mi este teamă
şi accept postul :
însoţitor cu carte de muncă
al prea ignoratei morţi
sper să nu mă întrebaţi de scrisori de recomandare
pentru că eu niciodata nu am cerut ceva
eu sunt altruist Doamnă,
eu nu cer, eu ofer
poate că vă veţi întreba de ce?
la care eu aş răspunde sincer: habar nu am
dar cu siguranţă că veţi lua cea mai bună decizie  
după ce veţi analiza totul cu înţelepciune
şi cred că voi trece şi testul
de anduranţă.

cu stima,
al dumneavoastră  
acelaşi perdant


ps : ştiu că v-am luat pe nepregătite dar viaţa e plină de surprize

luni, 5 mai 2014

adâncire vs înălţare


cine învaţă tâmplarie ştie cum să croiasca o cruce
şi mai ales ştie cum să-i încerce trăinicia
proptind-o în pragul istoriei
să rămână mărturie

cine învaţă iubirea de mic, ştie să-şi deschidă inima
nu ca măcinare a lumescului în care ecoul moare
nici ca surpare într-ale vorbelor goale
nici ca mustire bolnăvicioasă

cine învaţă tăcerea trece pe sub căldura pleoapelor
mersul nemuririi dintr-un mugur în altul
până când verdele deschide calea
noului. reinventâdu-l

urcarea pe cruce a iubirii
nu poate să sufere geluirea durerii
şi de aceea, aşchii înmuguresc

în colţul buzelor…

joi, 1 mai 2014

constatare

poezia a murit
incolacita covrig
la mine-n prag
era pe seara
si de atunci
abia daca se mai leaga
vers stingher de rima proasta
poate ca nici cuvintele
nu mai suporta apasarea
golului dintre buze
ce nu pare a fi mirare
ci doar
un mare gol
poate inestetic
dar cat de semnificativ
in rotunjimea lui
adio rime uitate
adio versuri uscate
adio cuvinte moarte
drumurile ni se despart
pana la o noua

posibila intersectie