luni, 28 ianuarie 2013

teama



atata timp cat sunt deschis
in tara mea de cuvinte nu exista teama
acest sentiment a fost creat
pentru dominare si conducere

teama de: delict de opinie, controversa, rutina zilnica, ignoranta, nesupunere si cel mai important lucru URA

in tara mea de poveste
oameni nu sunt ridicati in toiul noptii de vise urate
nu auzi cosmaruri pasind usor pe casa scarii
si mai ales nu ascunzi ziare si carti sub pat

in tara mea ratacitoare
omul moare de batranete
fara a se intreba macar
DE CE?
si fara a-si striga deznadejdea:
Noi nu niciodata! Noi nu. 

despre durere…



mi-e dor de tine!
imi spune copacul incaruntit din poarta
si norul care-si varsa lacrimile pe pamant
asfaltul ce ascunde vietuirea 
si cuta sufletului inchis in mormant

durerea-i amarul ce staruie-n gura
cand viata-si aduna putinul bagaj
e becul ce palpaie-n bezna uitari
e praful si golul din tristul garaj

cuvintele dantuie-n arsita zilei
iluzii pierdute-n desertul de foc
trairi fara chip, schelete vetuste
uitarea ne-nghite, ne scoate din joc

despre iubire




toti cei care m-au iubit
isi au icoana legata-n aur si argint
la loc de cinste in altarul sufletului meu
departe de ura si uitarea lumii

celor care ma iubesc
le cinstesc truda treceri prin viata
si din impletirea umbrelor
le croiesc aureole

sunt multi cei care nu ma cunosc
si lor n-am cum sa le risipesc spaimele
ce le cotropesc seninul cerului
rastignit pe al lacrimei altar

vai celor ce ma urasc
ca-a lor e indiferenta si uitarea
si cu toata durerea ce ma-nconjoara
nu le pot da pacea iertarii

iadul nu-I opera mea
si nici nu pot spune ca-mi face placere
vazandu-i cum isi leapada sufletul
in focul urii si-al indoielilor
fie-ne dat fiecaruia
puterea de a pasi in lumina

vineri, 25 ianuarie 2013

calatorind




Eu si Ministrul de externe, vom strabate zarile
respirand acelasi aer dospind intrebarile

impreuna bea-vom cupa nerostitelor taceri
dar in adancimea mintii diseca-vom cate-un ieri

el ma reprezinta-n lume, povestindu-ma-n cuvinte
eu culeg impresii strambe din rapoartele tocmite

eu sunt statul, el supus mi-e si-mpreuna lege suntem
diferiti suntem in moarte dar legati intre cuvinte

sunt desert manat de vanturi ce prin dune ma avant
el imi este purtatorul, strabatand cu-al meu cuvant

impreuna una suntem, el imi cerne tineretea
dulce-i mierea din cuvinte cand te-ncearca batranetea

somnul




somnul meu ca o pedeapsa, ma desprinde din lumina
strop de moarte fara teama si taceri fara cuvinte

somnul meu ca o iertare, pentru tot ce-am facut
lacrima in trupul smirnei luptand pentru-un inceput

somnul meu ca o uitare adancita-n ceruri triste
cand doar vantul impleteste cruci taiate-n ploi deschise

marți, 22 ianuarie 2013

locul in care



fiece inima are un moment de gratie cand recunoaste ca e ostenita
atat de tare o dor cuvintele incat nici o clinica
nu-si asuma responsabilitatea
transplantului.

simt cum ma invaluie tacerea ei
si parca nici sangele nu mai valureste pe buze livide
cu aceeasi putere

undeva, intr-o clinica, patul se preface ca-i ocupat
dar el ma asteapta, stie ca-i voi cadea in brate
asteptand sa ma legene

nani, nani, puiul meu
sa-mi dai inima-n pastrare
s-o feresc de tot ce-i rau, nani pui, somnul greu
sa te-nvaluie usor, fara de pareri de rau, trecand zare peste zare

doar c-o lumanare

luni, 21 ianuarie 2013

reading my code




somewhere, between me and the sun
there is a circle of light
full of signs
sometimes I can read it
sometimes i can’t
but all the signs are waiting

do you believe?
what?
look at me, what do you see?
nothing special,
a man, as stupid as all of us
why do you ask me?
just...because.

the sun is shining
the time is runing
the life is dieing
only the words are stabile
not changing
because...
at the beginning was the word

duminică, 20 ianuarie 2013

viata altfel




ce face-un rege cand nu stie ca e rege
creste asemeni celorlalti copii
minunandu-se de taria firului de iarba ce tine-n verdele sau toata roua pamantului
alearga prin baltoace numarand toti stropii de ploaie ce-l ocolesc cu gingasie
scormoneste in nisipul plajelor cautand diamantele nedovedite
se mira, mananca, doarme si creste
trecut si prezent ii fulguie-n viata
si flash-uri ii scanteie-n colt pe sub pleoapa
isi ia colegii de clasa si-n sunet de munte se pregatesc de-o dezlanata agapa
un rege se-nsoara urmandu-si menirea
iubeste si spera, viseaza-ai sai prunci
nu stie ca-i rege, nu stie marirea, iubeste, traieste, munceste pe branci
isi vede de treaba si-aduna-n clasoare
vechi spaime, noi temeri, cuvinte ce dor
el Domnului iese si-si inchina pruncii iar soarele-i sus pe cer
un rege traieste si bune si rele si moare ducand in mormant
un vis, o parere, o vaga sclipire
ca alta-i-e viata in cer decat i-a fost dat pe pamant

duminică, 13 ianuarie 2013

dintre randuri...



si da, domnul P are dreptate
o spun fara sa clipesc, fara sa citesc
atata timp cat ochii tai decupeaza realitati
atata timp cat simturile tale aduna locul in senzatii
depozitandu-le-n adanc , departe de alte ravne
incet, incet, locul se topeste-n tine
tu te imbraci luand culoarea locului respectiv
si nici macar Ea, nu reuseste
sa te demachieze
la sfarsit
pentru ca tu si locul una sunteti

raspuns



avalansa nu stie ce se intampla sau de ce
nu stie daca a fost doar o alunecare de lumina
sau poate tipatul de inceput
cand freamatul, nerabdarea, lipsa de coeziune
starge toate barierile nemiscarii
ducand totul, aiurea
cuvintele se astern, acoperind uratul
dar totusi, cat de instabil este acest echilibru

vineri, 4 ianuarie 2013

la priveghi




de obicei se discuta vrute si nevrute
mai ales daca mortul a si adunat multa ura si mai ales are multi dinti
ce asteapta sa i se-nfiga-n jugulara ce frumos fremata
pe cand treceau vagoane de emotii

acum ca tot a murit
poate ca ar fi timpul sa ne gandim ce trecem la ferpar
daca ne mai masuram cuvintele sau le dam liber
la aliteratii

de la gat o palma-n jos
sed mainile cuviincios cu icoana-nchinatoare
si festila trecatoare dintr-o zare-n alta mare
cu banii lipiti pe ochi ca sa scape de deochi

sa se duca nebocit, la cati a nenorocit
fara lumini sa porneasca catre lumea-mparateasca
de obol sa n-aibe parte, sa nu-l treceti nici la carte
preotul sa nu-i ceteasca, sa n-aibe pace lumeasca

si nici ceilalti nu-l primeasca
numa sa se rataceasca, si sa nu se hodineasca

noaptea in care pentru o ora am murit



dupa Apocalipsa toate visele s-au razvratit
si m-au abandonat la marginea vietii
spanzurat intre doua realitati

toata viata a trebuit sa inghit:
povesti, priviri, cuvinte, carti
pastile fara de care se crede ca nu poti supravietui
si-n noaptea asta de care va povestesc
o noapte geroasa de decembrie
am renuntat la tot
am inceput prin a asculta nimicul
si Doamne, cat de plin de este acesta
si cate poate cuprinde
departe de ispitirile si iscodirile noastre
apoi am inceput sa ma caut de cuvinte
si se nasteau fara opintire
si fara teama
iar povestile se-nchegau
bulucindu-se pe marginea netraitului
si a fost o ora din noapte
si a urmat o ora din zi
si am vazut ca este bine
sa ma cufund in ora nefacutelor
si sa m-ascult pana la nefiinta
asa cum numai ea
mai stie sa o faca



joi, 3 ianuarie 2013

fulguiri...risipite...


si a fost...

ajuta-ma s-aprind o candela-n fereastra
si Luna aninata in toate-mi poleieste
dorinta-i implinita iar noaptea instelata
cantarile de ingeri in trepte daltuieste

***

dupa apocalipsa, intr-o zi geroasa de Decembrie,

am fi putut muri, arzand, noi pasarile Pheonix ale ultimelor ere
si universul s-ar fi strans imprastiindu-ne cenusa

luna ca un ban de-arama stralucind in ciocul mortii
se farama-n cercuri-pulberi sfasiind tacerea noptii

ma iubesti?
Te iubesc Doamne
atunci ia toate cuvintele si toate trairile
si-ascunde-le-n adancul sufletului
iar cand vor veni sa darame Templul
toate vor tasni, revarsandu-se
peste tacerea si pustiirea
cetatii

***

dimineata ochi de mort

daca nu ar fi fost cartea cu siguranta ca nu m-as fi privit in oglinda crapata
fix de la o zi la alta. Nu de alta dar…la ce mai ajuta?
dar in dimineata asta am deschis ochii si am privit marea
marea intrebare ce-si tot cauta raspunsul fara istov
ridica pleoapa si priveste-te-n fata
cate zile crezi ca mai suporta sa te vada fara sa se umple de cioburi
doar noaptea mai poate ascunde sangerarea stelelor
ce lacrimeaza tacute…
am strans ceva bani pentru toate pomenile
cuvintele de capataie le-am copt in tihna
gandurilor le-am curatat fitilul
si toate dorintele cu capete taiate asteapta sa fie aprinse
jur imprejurul meu