joi, 28 februarie 2013

rătăcind malurile...




am pus mâna pe Biblie
şi palma mi se-afundă-n milenii de citate
chiar dacă jur pe tot ce am mai sfânt
inima mea continuă să bată

ne-ai spus: sunteţi Dumnezei!
şi lumea se-nfăşoară-n jurul meu
cer plin de vise şi iluzii
stele căzătoare

eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa
şi urmele mele trasează meridiane şi paralele
între vieţile sfinţilor şi ale chinuiţilor
tăvăliţi în minciună

Doamne, Adevărul a murit demult
mormântul lui, temelie la zidul Grădinii Paradisului
se năruie, măcinat de-ndoială
căci nu ştie cine-i va conduce turma?

Viaţa se zbate să-şi vândă trupul
ca să aibă ce pune pe masă copiilor
şi toate ideile frumoase
cad răpuse sub măciuca bestiilor

lumea se-ntreabă cine plânge roua din zori
unii dau vina pe îngeri
alţii spun că mama Geea ar fi
dar nimeni nu vrea să se uite la streaşina cerului

Graalul nu e nici cupa din care-am închinat la ultima Cină
nu e nici potirul în care-au picurat rănile voastre
şi nici măcar pântecul ce-ar fi ascuns Viaţa
El e doar durere întrupată în care dimineţile
lasă ofrandă de lumină, sângerândă...

marți, 26 februarie 2013

undeva, uitat...


aici zace toată istoria,
cumva zidită, mai mult uitată
dar cu siguranţă, nedorită

când Domnul a zidit Grădinile Paradisului
El ne-a dat de-nţeles că toate aceste minuni se află înăuntru
nicidecum răzleţite pe-afară
la-ndemâna vijeliilor

ce tărâm poate fi mai tainic decât cotloanele sufletului
acolo unde nici tu nu primeşti mereu bilet de voie
ci numai atunci dacă ori când te ridici
la-nălţimea seminţelor

cumva ostenit de greaua-i sargină
Dumnezeu a aruncat vopselele
lăsându-ne singuri
nemaivoind să gândească
la toată rătăcirea

sunetele plâng la uşă
şi se cer în casă
fericite să-mi lingă sufletul
cine are urechi de auzit să audă
cine nu, să se rătăcească

departe de tine, o parte din mine
caută, sapă, ca să dea de apă
apă vie de izvor
ca să spele-al său picior
de-al călcatului păcat, pe-nserat


luni, 25 februarie 2013

credulitate



de fiecare dată când mă trezesc
îmi iau ziua,
o întind pe o felie de pâine prăjită
şi mestec încet
savurând fiecare îmbucătură

„cineva m-a aruncat
într-un ceainic şuierând
din picioare până-n cap
asudând”

prietenie e atunci când te arunci în râu
fără să-ţi pese dacă şti să-noţi
iar iubire e atunci când te arunci în piscină
chiar dacă şti că e goală
cu toate acestea, între cele două stări
mai este loc pentru o cucernică singurătate
ce-ţi cotropeşte liniştea
asemeni nisipului deşertului
care nu ţine cont de intenţiile lumii
de a planta linii de-ncredere

seminţele iubirii
se lasă duse de colo colo
aşteptând prima ploaie de afecţiune
ce-ţi schimbă viaţa...

infantilism



dacă mi-ai cere luna de pe cer
aş găuri oglinda lacului ca s-o găsesc
secretele sunt nadă pentru oameni
dar noi, noi ştim totul
pentru că acesta a fost scris
într-un răsărit
răzleţit de turmă

lumea mea e o mulţime vidă
a ta, plină de evenimente
şi din intersecţia lor
se cerne ploaia-ntrebărilor

eu te iubesc pentru că te iubesc
fără motivări inutile
şi fără aşteptări
asemeni vântului
ce unduie faţa apei
fără să se dezvăluie

„luna mea e mai urâtă
şi mai palidă-n candoare
cearcăn surd pe sânul nopţii
care moare...”

miercuri, 20 februarie 2013

voyurism

viaţa m-a luat ȋn braţe, trăgându-mi două palme cât să-mi ajungă
şi primul lucru pe care l-am văzut, a fost un sân generos răsărit dintre faldurile zilei
al cărui sfârc l-am muşcat cu sălbăticie
am urmărit nenumărate zile ce-şi dezbrăcau răsăritul la uşă
abandonându-se ȋn braţele dependenţilor nesătui
ghicindu-mi prezenţa, ignorându-mă ȋnsă,
până când, ostenite de joacă, 
ȋşi luau ȋnserările târându-se afară din viaţă

curiozitatea ȋmi ciuguleşte din palmă, recunoscându-şi stăpânul
iar nopţile, multe dintre ele, cad victime
lăsându-şi nuditatea pe altarul ei

ȋn pândele mele am zărit norocul strecurându-se ȋn alcovuri şi budoare
un Eros generos, sărit de pragul infantilităţii
ȋnsoţindu-şi vizitele cu râsetele, ţipetele sau tânguirile aleşilor,
ȋn conformitate cu realitatea
dar ȋn acelaşi timp, misterios şi intangibil ȋn deciziile sale
chiar şi-n patul meu se mai strecoară câte o Fortuna mică
Lolită pudică şi insuficient dezvoltată
ce mai mult ȋmi aţâţă simţurile

moartea am zărit-o mai mult ȋn fugă. nu avea timp de mine
şi nici nu mă băga ȋn seamă ori de cate ori ȋşi făcea intrarea maiestuoasă
sau se furişa ca o umbră ȋn noapte…

uneori, recunosc, mă trezesc ȋntrebându-mă
cum aş reacţiona dacă norocul mi s-ar strecura ȋn aşternut 
luăndu-mă-n braţe?

 "problema nu e cât de buni sau de răi suntem ci cât frumos ne-a mai rămas ȋnăuntru" 

luni, 11 februarie 2013

exercitii de imaginatie (6)



pe pat de cetini crude isi doarme somnul Pan
copita-i despicata, zvacneste…
vis in van

et in Arcadia ego

cuvintele nimfe in hora se prind
si rime captive cad prada
idei far’de seaman as vrea sa cuprind
in litera mea fada

numai cine n-a vazut-o nu-i cunoaste frumusetea
cei stiu nu o pot spune, ferecati sunt pe vecie
caci nimic din ce-am trait
nu-i in stare s-o cuprinda, si-n cuvinte s-o descrie

evrika: un corp scufundat in moarte
este redat amintirilor cu o forta bruta egala cu greutatea iubirii
pe care a-mpartasit-o semenilor

magia naiului nu poate estompa
necunoscutul ce ne-nvaluie in teama
dar toate spaimele, naiade alergand desculte
se strang topite, subjugate-n a lui plasa
tesuta-n carnea sunetelor negraite

el e fiul preafrumoasei
ce te-asteapta pe-al sau mal
Styxul susura alene
Spaland doruri si alean

duminică, 10 februarie 2013

exercitii de imaginatie (5)




a fost o vreme cand fericirea avea un singur nume: copilarie
eram stapan pe timpul si pe trupul meu
csnd nu ersam decat curiozitate
stransa-n ochi

dar vine o vreme
cand totul se prabuseste-n jur
acoperind mirajul libertatii
sub daramaturi

toate lumea imi cerea sa-nvat
numai ca unii imi spuneau sa cercetez lumea in detaliu
iar altii imi demonstrau ca perspectiva e mai importanta decat amanuntul
pentru ca te ajuta sa ai o imagine de ansamblu

am ratacit printre detalii
am descifrat maretia perspective
dar in final am inteles ca totul se reduce la ochi
si la ceea ce vrei sa vezi

ca sa scap din chingile si din gura lumii
am fugit in pustie
gasindu-mi lacas in pestera
alaturi de caprele mele
si departarile se pierdeau in detalii
iar apropierea imi descoperea perspective noi
si a fost liniste, si pace
iar ochiul meu alerga de la o zi la alta
fara teama de-ntuneric

prima greaseala:
daca nu-ti priveste-ti prietenii de aproape
vei observa urmarile dusmaniei
a doua greseala:
niciodata sa nu-ti faci prieteni
decat dintre cei de-o seama cu tine

viata mea s-a sfarsit in ziua in care mi-a infipt drugul inrosit in foc
si mi-am pierdut unicul ochi
ce destrama amanuntul
si tesea perspectiva
acum,
nu pot privy decat inlauntru
descoperindu-ma fibra cu fibra…

sâmbătă, 9 februarie 2013

exercitii de imaginatie (4)




cand m-a primit in sanctuarul nesecatelor iubiri
mi-a spus ca nimeni nu-i vazuse chipul fara sa regrete
m-am multumit sa fiu copilul ce la sanu-i dulce
tihna si pacea somnului gaseam
luminile se tanguiau in mici caţuie
si frumuseti nebanuie se-ascundeau sub voal
eram nebunii somnambuli ai lumii
si pe altarul dragostei timpul ofranda-l aduceam

ziua ne cerne in crepuscul
noptile in zori ne-arunca
cu nectarul ei iubirea
viata-n jocuri ne-o-incanta
alungam momentu-n care
goi ne-om arata-n lumina
arzand jalnica-intrebare
ce ma strange in inele

vino noapte si-i asterne
somnul lin pe arse pleoape
voalurile ce-o ascund
m-or petrece asta noapte

licarul clipit al stelei
mi-a sorbit zbaterea vietii
iar uimirea sapa-n piatra
rece care m-a cuprins

moartea cu al ei miros
o alunga din visare
si-n tacerea ce ne scalda
eu, un trup far’ de suflare

ti-am spus ca nimeni chipul nu mi l-a zarit
far’ sa regrete-amarnic ratacirea
colectiei iubirii te dedic
statuie ce-mi impartasesti menirea

exercitii de imaginatie (3)




“spre casa, spre casa, rasuna indemnul
si vasla se-afunda ranind departarea”

sirenele-si unduie cantecu-n-valuri
si-alene se-agata de bordul triremei
se zguduie carnea, adanca-i chemarea
si pofta in coada lopetii se-aduna
spre casa prieteni, a noastra-i izbanda
si dopuri de ceara sa ne fie scut
eu insumi ma leg de catarg cu speranta
ca-n latul ispitei nu ma las prins

in mijlocul pietei , uimind trecatorii
cu parul valvoi si ochi ratacit
el cearta, indeamna,
ba rade, ba plange
in fuga si-n lupta
de lanturi oprit
smuceste si-agita
el prafu-l ridica
o lupta cu demoni de nimeni vazuti
desfraul rapace ce lumea o-ncanta
cu sunetul mortii in suflet infipt

nebun ce speria multimea
la stalpul infamiei  legat de-oranduire
el moartea isi asteapta cu ardoare
mireasa ce-l asteapta acasa
in tihna unui vis intrezarit

exercitii de imaginatie (2)




subjugat, vandut cuvantului, ratacit si ratacitor
port toate aceste etichete
in traista goala a surghiunului
dornic sa descopar cuvantul
rugi, blesteme, lacrimi si ura ma-nsotesc
caci cuvantul fuge mereu din calea mea
oful meu, se ridica asemeni fumului de tamaie
si desface baierele cerului
potopindu-ma

cuvintele
alearga despletite cautandu-ma
si fiecare atingere
le transforma
curatindu-le de toata tina
redandu-le stralucirea
si lumea se bucura de puritatea lor de aur
si nici macar nu le mai asculta
fiecare-si ia cate-un cuvant si-l aseza la loc de cinste
si fiecare casa se bate, dorindu-si cuvantul

daca in trecut mi-am dorit cu-nversunare sa gasesc cuvantul
astazi am ajuns sa-i urasc stralucirea calpa
poate ca lumea nu va fi de acord
dar eu nu mai vreau in jur
o mare de cuvinte moarte, fara suflare
pretuite doaar pentru
invelisul efemer

exercitii de imaginatie (1)




ca de obicei, planez si-ti arunc umbra in obraz
lanturile-ti zornaie speriate
si-ti doresti disperat moartea
datoria mea e sa-ti sfasii pantecul
si sa-ti ciugulesc ficatii
iar datoria ta
e sa mi te oferi in fiecare zi
ca-ntr-o poveste fara de sfarsit
ghearele sfasie pielea curate
sangele ma cauta
dar ciocul mortii stie doar gustul ficatului
sfartecat cu salbaticie de fiecare data
ametit de mirosul tau
ma desprind greu
din ziua ce sta sa moara
si a fost o zi si a trecut o noapte
iar zorii ma spala
pana cu pana
din varful ciocului
pana la ultima gheara
ciudat,
azi zborul nu mai are nici un gust
lumina izbeste in stanca
iar umbra sterge de praf oasele albe
imi place sa cred
ca povestea noastra continua 

joi, 7 februarie 2013

cu iubire despre iubire




tu pe cine iubesti mai mult?
nu stiu nici cum sa zic si nici ce sa zic
pentru ca nu am cantar ca sa pot spune pe cine iubesc mai greu
si nici metru ca sa spun pe cine iubesc mai lung
dar pot sa spun ca am iubiri de o zi
pentru chipuri ce le-am intalnit pe strada, odata
mai iubiri de o vara pentru tot verdele care-mi bucura sufletul cu parfumuri
am iubiri de-o viata si iubiri cat pentru doua vieti

iubesc cuvantul pentru ca-n el ascund iubire
iubesc privirea pentru seninul ce nu poate fi umbrit
iubesc tacerea pentru ca ea ne invaluie toate iubirile fara osebire
si mai iubesc cerul care ne cerne lacrimile
despre iubire e greu sa vorbesti  cu cuvinte oarbe
ce nu stiu cuprinde maretia

dar pe mine ma iubesti?
da! chiar si pe tine te iubesc
fara sa te stiu si sa te pot asemui

miercuri, 6 februarie 2013

mirare



m-am trezit intr-o livada plina de meri
ma plimbam agale, respirandu-te
Doamne, oare de cati Adami mai e nevoie
ca sa se termine odata
cu toate curiozitatile?

lesin



s-a furisat pipaindu-mi spatele
n-ai aripi!
trebuia?
asta inseamna ca eu sunt antidotul
tuturor iubirilor tale
mai spuse
rapindu-ma

refuzat pentru corectură!


erai parte ȋn ultimul meu vis
tăcere cu aromă finală
acolo unde timpul se arcuieşte-n loc
inel răsucit pe deget pierdut

viaţa m-a aruncat din braţe
cu toate cuvintele sparte
buze sângerând
şi rime lipsă

eu,
original cu greşeli de exprimare

marți, 5 februarie 2013

povestea unui fulg de nea




“Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ”
fiecare strada isi inghesuie sufletele in trupuri umblatoare
orice casa ascunde cel putin o lacrima ferecata
si fiecare nor reflecta o pleoapa cazuta

ridica-voi sabia iubirii in lumina
navalind in viata voastra
si spintecand de-a valma toate spaimele
toate suspinele si toate nespusele
voi taia chingile incremenirii
redand zambetul buzelor chinuite
stiu ca e greu, stiu ca fiecare zambet
se sufoca sub un munte de tristete
dar primavara nu poate veni
daca nu moare
taria frigului din voi.

luni, 4 februarie 2013

Ce-ar fi sa traiesc?




zilele incolonate se uita la mine si nu le vine sa creada
am zis eu asa ceva? gata cu toate obsesiile?
oboseala cauta capilarele unei vieti
ce se zbate sa traiasca
undeva pe marginea prapastiei

dincolo de tacere este o alta tacere
ce-nfasoara o tacuta tacere
desfa-ti bratele aripi
si-arata-mi calea
te voi urma…
stea cazatoare sa-mi fi

duminică, 3 februarie 2013

ea, ultima



mai lasă ochiul meu să te rănească
lui numai curiozitatea i-a rămas

alungată de toţi, te-ai oprit pe treptele sufletului meu
cerându-mi să te-ngădui preţ de-o clipă
sfârşeala se revarsă golindu-te
de orice teamă…

degetele triste ţi-au prins noaptea la gât
colier plin de tăcute, stinse, diamante
aşa cum numai uitarea
mai ştie ofta

te-am invitat într-o viaţă pustie, întunecată
ai refuzat zâmbind, te-ai ridicat
m-ai scos din zilele mele
şi-am plecat…

dincolo

vineri, 1 februarie 2013

sometimes


sometimes, the darkness is growing 
covering the light and isolating it…

the unknown is when a sound wake you up
a crazy tornado who take you and throw you
in front of life, 
and tell:
push the button! push the button
finally you do it
but all your world
disappear

escaladand tacerile


cand ai spus “sunteti Dumnezei”
am stiu ca-i adevarat
si mi-am croit poteca pe curba muntelui
pana unde varful nu mai are umbre
dar viata s-a cutremurat
si m-a azvarlit
acolo unde zidul tacerilor
inchide zborul si libertatea luminii
zbaterea mi-a fost inutila, strigatele in van
caci toate sperantele se izbeau si cadeau rapuse
trupuri strivite in zbor
istovit, am lasat pacea sa ma-nvaluie
si aripi de lumina
cresteau din nerostitele cuvinte
tacerea e prietena mea
ce ma poarta
printre umbrele cuvintelor
dincolo de intelegere

suveran privind moartea



pentru ca toata lumea priveste moartea cu teama
am ramas cu ea cat timp isi face baia rituala
sa-i pot oferi halatul ce-o va cuprinde
cu bratele mele ostenite
de asteptare

moartea sufera de singuratate si depresie
golul din ea urla a disperare si a indiferenta
ascunzand neputinta
de a se face iubita
dorita

iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti suna porunca
dar cine mai are curajul sa-i aminteasca
ceea ce oricum stie
fara sa poata alunga dispretul
ce o inconjoara?