vineri, 27 februarie 2015

hercule distrofic



imi pare rau pentru tine, te-ai nascut prea tarziu
dar ca sa-ti pastrazi forma poti merge la sala

cei de sus au analizat si te-au iertat
au dat altora sa faca toate treburile murdare
asa ca nu mai sunt nici animale de prins
nici spaime de ucis

grajdurile au fost abandonate
dupa ce toate vitele si-au luat portia de libertate
iar firmele de salubritate igienizeaza si cosmetizeaza realitatea

taurii stau si chefuiesc uitand toate coridele
mistretii si-au facut culcus in poala legilor si sforaie multumiti
iar pasarilor stimfalide li s-au facut ratii si au dat la pace

in ziua de azi merele nu mai sunt la cautare
lumea consuma cafea verde, libarci si chimicale
pentru o silueta de vis sau pentru cresterea masei musculare

cat despre Cerber,
acesta a decis sa nu mai latre la luna
pentru ca oricum lumea in cetate e multumita

du-te hercule, ia-l si pe atlas cu tine si vedeti-va de drum
istoria asta a fost scrisa pentru oameni normali

eroii au fost... pacat de ei caci lumea uita 

timpul celor o mie de guri



armata intrebarilor s-a predat neconditionat
fara a mai astepta sosirea raspunsurilor
convinse de inutilitatea acestui demers

lumina se pregateste sa moara
surprinsa ca toata alergatura ei
nu a reusit sa biruie bezna

copacul tacerilor noastre
isi leapada cuvintele ofilite
iar rigolele se hranesc cu putreziciune

doar timpul, in slugarnicia lui
isi pleaca fata, ascunzand gura boita

din care mai picura sangele invinsilor

miercuri, 25 februarie 2015

argus cel orb


eram spaima întrebărilor si multe au căzut
sperând sa scape neadormirii
dar sfinxul a uitat sa-mi spună ca exista un sfârșit
pentru orice creație
si ca nici măcar lumina nu scapă
din întunericul cimitirului
încet, încet, lumina ochilor se stinge
întrebările își fac semne strecurându-se pline de curaj
dincolo de numele meu plin de moarte
vârful cuvintelor mele
s-a tocit
săgețile ostenite cad
târând toată oștirea nerostitelor
în mocirla afuriseniilor
care ma mesteca
pe îndelete
as putea sa-mi arunc vocea
sa guste si ea putina libertate
dar cine îmi garantează ca voi mai auzi
măcar o litera legănată la sân
încălzindu-mi sfârșitul ?


duminică, 1 februarie 2015

pe trei carari…


se pare ca moirele sunt oarbe si nu stiu ce fac
una ma toarce, una ma deapana si cea de-a treia ma curma
zi de zi, si de fiecare data o iau de la-nceput, fara sa ma intalnesc
cu celelalte regrete

cand lana e buna. intr-una ma toarce
m-aduna din ceruri, din colturi de nori
si fara a mea voie in fir lung ma trage
iar fusul ma poarta mai mult prin noroi

cand lana e buna si firu-i de aur
ma deapana-n scule si-n cer e lumina
greselile noduri sub degete grele
in semne si-n piele se scriu pe-ndelete

ce-i mult e prea greu si-n taler atarna
prin foarfeci  ma trece cu-n ultim cuvant
un azi se sfarseste urmeaza-un alt maine
si-oi spune povestea in vecii de veci

departe de lume, departe de mine
lumina ma toarce si-n scul ma aduna
cuvantul mi-l curma-n stergare ma tese

n-am fost si nu voi fi eternul meu este