joi, 28 mai 2015

the door of no return


open your eyes let your mind free
and watch the sky
you will see the clouds
wandering slowly
to the end of blue
someday you will follow
same way, far away,
to the end of time
walks without fear
because the light path

knows what you need

miercuri, 27 mai 2015

prizonierii modelelor


exerciţii impuse

poate că tu nu şti ce înseamnă să te mişti sub povara blestemului
şi viaţa ta nu e strivită de mareţia modelului ales
de cele mai multe ori de alţii

şi cum modelul este frumos, înalt, deştept,
face totul cum trebuie şi la timp
el e Dumnezeul tău, umbrela de soare sau de ploaie

abia târziu, realizezi greşeala
viaţa spulberată de acest expres
se află garată pe o linie secundară

exerciţii libere

până aici! rupe pisica! desprinde-te
plutirea înseamnă libertate
dar asumarea înseamna ştiinţa alegerii modelului

iedera fără un suport, e o biată târâtoare
ce nu cunoaşte beţia înăţimilor
dar susţinută şi ajutată se ridică peste aşteptări

luna nu se întreabă dacă e iubită sau urâtă
dar fără prezenţa ei,
apa mărilor ar muri de oboseală

fără exerciţii

alungă modelele impuse, alege-ţi reazemul potrivit
trăieşte bucuria înălţimilor

şi lasă mulţimea să se spargă val de malul sterp al vieţii 

luni, 25 mai 2015

o călătorie de o mie de eternităţi începe cu o banală moarte



moartea cu nenumăratele-i veşminte şi înfăţişări
este declarată cea mai mare seducătoare a tuturor timpurilor
căreia nu-i scapă nimeni şi nimic

o vezi cum se strecoară-n pat lângă tine
sorbindu-ţi lumina din ochi
şi ultima răsuflare într-un lung sărut

se-aşează tăcută la masă cu tine
împărţind pâinea şi vinul
până la ultimul dumicat de aer

îşi pune centura, închide ochii
bagă cheia-n contact şi-apasă pe acceleraţie
lăsându-ţi o ultimă secvenţă în derulare

şi mai e moartea frumoasă
de care te rogi, dar care trufaşă pleacă cu altul
pentru că tu nu ţi-ai terminat pedeapsa

moartea e una şi aceeaşi
numai că fiecare o trăieşte în felul său
bucurându-se astfel de inefabilul propriei creaţii


duminică, 24 mai 2015

omul celor o mie de inimi


unde-ţi va fi iubirea acolo să-ţi fie şi inima

si peste tot răsăreau noi inimi
un om o inimă, o carte o inimă, o poveste o inimă
un cuvânt o inimă, un surâs o inimă
o tăcere o inimă, un nor o inimă
o casă, o stradă, o frunză
o rază, un sunet
un bocet
c-aşa-i în viaţă: unele cresc, altele descresc
dar fiecare bate la unison cu celelalte
până când rămân
chipul şi inima
gândul şi inima
inima şi....

linie continuă

sâmbătă, 23 mai 2015

the last song...



take my hand
together we can write
another end

the black widow
show forbearance
and the art of seduction

experience does not matter
and nor the desire

she is the expert and you can not escape

vineri, 22 mai 2015

când aripile nu te mai ajută



visele ca si speranţa mor ultimele
numai că spre sfârşit ajung să se târâie prin colb
trasând frontiera însângerată
a ispirilor sălbatice
aş fi putut
dar...
aripile mai bat odată aerul
cerul sfâşiat de durere
priveşte căderea
moartea
reverberează

trădând locul gol

joi, 21 mai 2015

poetul sinuciderilor asistate



pare incredibil, dar primul cuvânt pe care îl învăţăm este nu
nu face, nu pune mâna, nu rupe, nu sparge, nu trage, nu ţipa, nu plânge, nu mişca
şi sub zodia lui nu fiind, uităm să apreciem frumosul, viaţa, viul
pregătindu-ne de timpuriu către moarte
şi pentru că nu ne însoţeşte până la capăt, câine credincios
o să ascundem faptul că nu vrem să murim singuri
spaima de-a intra într-o lumină de da
ne sugrumă, ne sleieşte
ne omoară
de aceea, fiecare îşi doreşte lângă el
în clipa cea mare, un poet
datoria lui e să culeagă toate clipele
să le toarne în cuvinte frumoase
jerba ce se va arunca în groapă în văzul tuturor
să se ştie că a fost om de vază
partea dureroasă e că tot mai des
ideile, versurile, rimele
mor fără nici un poet alături
să le încrusteze în carnea viitorului
cu toate astea
prin lume mai zăreşti

câte un rătăcitor ce-nchide ochii poemelor

miercuri, 20 mai 2015

„gol am ieşit din pântecele mamei mele...”


şi vom muri dar cine ne va mai elibera?
noaptea cea mai lungă începe cu o explozie de bucurie
vom putea dormi mai mult - e visul celui care a dormit o viaţă
tăvălit prin geruri, arşiţă, noroaie şi batjocuri
şi mai ales, îndemnat la nefiinţă
şi la aşteptare

celui ce îi intră aşteptarea în sânge
ori de câte ori va adulmeca vânt de libertate
va avea o cădere de tensiune
sau de calciu
dar până la urmă
tot cădere se cheamă că este
cu sau fără lăsare de sânge

biciul se-ncolăceşte în jurul visului
creând spirala adn-ului
ce s-ar face omul fără coşmarul cel de toate zilele
şi fără zoaiele turnate-n cap
pe post de gândire
gata mestecată?


"... şi gol mă voi întoarce în pământ!

marți, 19 mai 2015

casa cu visele sparte


fiecare intră-n lume ţipând
e un dat al firii
apoi începe să-şi calce-n picioare dorinţele
să le frământe cu lacrimă şi cu sudoare
şi din lutul acela viu
croieşte cărămizi,
le înşiră de-a lungul
şi de-a latul
şi le coace domol la focul aşteptărilor
pentru că speranţa
se ştie că moare ultima
iar la sfârşit
care cu o bojdeucă
care cu vilă sau cu un palat
dar lipită de retină
rămâne imaginea ultimului vis
ce n-a mai apucat să vadă lumina
cât erai încă în viaţă
şi uite aşa
se umple lumea
şi se surpă
sub greutatea aşteptărilor
case cu ochii scoşi

şi fără vise

duminică, 17 mai 2015

lunga clipă a morţii



să mori încet ca o zvâcnire de albastru
să te scufunzi ca rosul în tăcere
lumina să te ţeasă în cocon de aur

şi noaptea să te cearnă-ncet, alene

vineri, 15 mai 2015

marea istovire


in fiecare om se-ascunde-un Mengele
asa cum luna isi ascunde fata-nsingurata

Doamne multe-ai mai lasat
pentru omul apasat
si multe ai mai croit
pentru omul ostenit

daca ploaia ar avea gheare
toti copacii ar umbla cu ochii scosi

ploua Doamne si mai spala
raul care da pe-afara
ploua si ne primeneste

si-n lumina ne-nveleste

joi, 14 mai 2015

irosire

morile de vânt cu braţele căzute la pământ se roagă
vântul căzut în ispita rătăcirii a uitat drumurile
soarele se pare că nu simte prea bine
căzând într-o ceaţă
a nepăsării
aripile bat aerul gol
fără a găsi spijin ideilor
pământul se crapă lepădându-şi apa
iar focul se-ascunde-n uitarea tăciunilor mistuiţi
singur, verdele crud multiplică întrebarea
eu cate frunze mai rezist?

marți, 12 mai 2015

fulguiri de primavara


coboara sfintii imbracati in floare de salcam
si cerului aduc prinos de miere si tamaie
pamantul candele aprinde in castani
rugandu-se de rodul cel de maine...

***
se spune ca imbratisarile neindraznite
in berze se prefac sa nu se piarda dorul
si primavara o vestesc in zbor domol
celor ce de imbratisari au fost lipsiti
dar cred ca fara berze-n drumul lor ceresc
ne-am stinge-ncet de dorul primaverii

***

un om priveste noaptea din cer
o mama priveste noaptea din somnul copilului
eu privesc noaptea din sufletul meu
tu privesti noaptea din ochii mmei
numai Calea Robilor, plina de lapte
ca un san aburit

priveste dincolo de lume, de noapte, de mine...

miercuri, 6 mai 2015

fapt straniu



mi s-a întâmplat ceva neobișnuit:
m-am trezit ca mâinile îmi transpira vise
visez cu ochii deschiși la o înghețată
și dinspre degete îmi vine o aroma de vanilie
visez la iarna și la săniuș
iar degetele mele aduc aproape taina zăpezilor și-a brazilor
acum îmi e și frică să visez
pentru ca degetele mă pot da de gol
gândindu-se că banii nu au miros
dar stau și mă întreb,

iubirea ce miros are?

luni, 4 mai 2015

ceva


omul în nestatornicia lui
nu caută lucrurile acolo unde sunt
el inventează cuvinte cu care ascunde realitatea
aşa cum umbra ascunde urma
şopteşte-i cuvântului .. nu ştiu ce-am fost
şi-ţi va răspunde ostenit... ce-am fost
pentru că ecoul nu răspunde
oricum
şi mai ales

nu reflectă tăcerea

triptic - bătrâneţe


final

azi mă doare un cuvânt
mâine o să mă doară o frază
poimâine o să mă doară toată rostirea
şi uite aşa vine bătrâneţea
ca o epopee ori saga
în care zilele se întrec
să se facă noapte
sau moarte

necunoscut

un cuvânt al nimănui
venind de cine ştie unde
s-a oprit în faţa mea
şi mi-a surâs
noaptea e lungă
luna ne-aşterne
şi între noi
se naşte o poveste
poate aşa e datul
omul şi cuvântul


fără vorbe

viaţa, un caiet deschis
cu file albe
pline de cuvinte albe
şi tăceri la fel de albe
presărate ca puncte, puncte
la un moment dat
coperţile se rup
şi întunericul se prăvăleşte
acoperind totul

cu liniştea lui

cu noaptea pre noapte călcând



mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de aur
şi-am plecat călcând colbul zilei
cu cât urcam suliţele cerului
soarele se strângea
subţiindu-se
până mi-a-ncăput în palmă
şi l-am ascuns în sân

mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de-argint
şi noaptea se strângea sub mine
adunându-şi stelele
şi sânul ei era o mare de lapte
dulce ca-nceputul
iar luna se topea de fericire
strecurându-mi-se ban de-argint în san

apoi mi-ai cerut să-ţi aduc un ban de aramă
dar ziua nu mai avea soare şi umbla de bezmetică
nopţii îi secase izvorul laptelui
şi nici eu nu mai ştiam pe cine să caut
bocancii mei străbăteau lumile
de la un capăt la altul
fără să se uite

pe unde mai calcă

vineri, 1 mai 2015

alte... fulguiri

 oras dezolant

ploaia numara trecatorii absenti
cufundati in trista orbire
plini de neputinte
autobuzele clampane inghitind in sec
baltile-si trag sufletele
déjà ingropate
cainii lipaie zoaiele zilei
ciori intrate la apa
anunta posibile dezastre
in timp ce frunzele
se trag ostenite in muguri
asteptand un pasaport cu viza de emigrare


peisaj

leagana-te suflete
carma franta, panze smulse
trupul sfartecat de spasme
ratacind intre un ieri obez
si un maine inconstient
cu cenusa netoarsa
din cauza ploilor de cuvinte


debut

intreaba-ma orice doresti
dar nu-mi cere lamuriri despre primele cuvinte
lasa-ma sa le stiu peirdute
alergand prin lume
asemeni hotului
ce-si vaita pagubasul


sugestie

priveste-ma ca pe-ultimul cuvant
rece-n adanc, fierbinte pe afara
neterminat si transparent
ca un cuvant imprumutat
nascut cu mult inainte de a ma naste
traitor in amurgul timpurilor
deplangand pustiirea
si uitarea


cine e chipul tau

cum de-ai ratacit in adancul linistii mele
unde nici macar sufletul nu indrazneste sa intre
te-au prins in mreje cantecele nerostitelor

sau tacerea te-a ademenit

hotul de litere



cineva se joaca la supapa de siguranță
o deschide și literele se scurg ca orice gaz incolor și inodor
iată ca în sfârșit am aflat cauza acestei sărăcii
lucru nemaiîntâlnit în analele tăcerilor

cărțile mele nescrise
sunt cu totul altele decât cele ce-ar fi putut fi scrise
fiecare pe trotuarul destinat
așteptând sa poată trece strada cândva

mai bine sărac, cu litere mai puține
decât stăpân peste un harem de cuvinte fade si găunoase

(cel ce nu știe gustul buzei frematande
sa nu se laude cu schimnicia lui)