luni, 4 mai 2015

triptic - bătrâneţe


final

azi mă doare un cuvânt
mâine o să mă doară o frază
poimâine o să mă doară toată rostirea
şi uite aşa vine bătrâneţea
ca o epopee ori saga
în care zilele se întrec
să se facă noapte
sau moarte

necunoscut

un cuvânt al nimănui
venind de cine ştie unde
s-a oprit în faţa mea
şi mi-a surâs
noaptea e lungă
luna ne-aşterne
şi între noi
se naşte o poveste
poate aşa e datul
omul şi cuvântul


fără vorbe

viaţa, un caiet deschis
cu file albe
pline de cuvinte albe
şi tăceri la fel de albe
presărate ca puncte, puncte
la un moment dat
coperţile se rup
şi întunericul se prăvăleşte
acoperind totul

cu liniştea lui

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu