luni, 31 martie 2014

întâlnirea



poate ca niciodată uniunea nu a fost mai desăvârşită
ca atunci când ne-am întâlnit: marea şi fluviul 
stăpână şi sclav, dominat şi dominantă
totul îndulcit cu puterea acceptării
poate că povestea trebuie doar trăită
pătrunderea şi întrepătrunderea
cedarea unui eu către un altul
până la dispersie
împletirea fluidelor
într-o moarte şi-o-nviere
continuum supus eternului carpe diem



sâmbătă, 29 martie 2014

maree



ea nu se grăbeşte, ea ştie să aştepte
petrecându-se sub răsuflarea lunii ostenite

şoptind ademenitoare: sunt aici

miercuri, 26 martie 2014

moartea ca un pescăruş rănit


cu ochi sticlos cu galben cioc şi tainică durere
se strânge-n aripi suspinând şi-n somnul ei mă cere
mă liniştesc val după val cu răsuflări molcome
în somnu-i multimilenar scânceşte-ncet şi geme
singurătatea este grea când cerul n-o cuprinde
eu îmi trec secolele prin ea când valul mă desprinde
la pieptul meu multe poveşti s-au strâns plângând de milă
am adunat corăbii, drepţi, cărări acum pierdute
atingeri, moarte, visuri, vieţi,
furtuni ce-au spart trecutul
nisipul vieţii sparge-n dinţi

şi-a a scrâşnet sună timpul

ambivalenta marilor



plaja e locul unde ma intalnesc cu himerele mele,
le stapanesc fara patima,
ma las lor cu ochi senini si luminosi
val dupa val, noapte de noapte
zilele infloresc ca un zambet agatat in coltul cerului
noptile cern melancolice ploi de stele
ploi usoare, stropi de roua
viata despicata-n doua
jumatate rug de sare
si jumatate uitare
lacrima cernuta

durere ceruta

marți, 25 martie 2014

intalnirea dintre mari



poate ca nimic nu e atat de greu
ca asteptarea, ca speranta intalnirii
pentru ca, o mare nu poate intalni alta mare
decat in doua conditii
prin moarte
sau prin accidentul cotropirii
cand toate barierele cad potopite
si una dintre ele

renunta la identitate…

marți, 18 martie 2014

aruncarea in prezent



mi-ai murit cuvintele
napadite de blesteme
tot pustiul n-ar ajunge
golul sa-l acopere

penele cu care-am scris
incropit-au aripi grele
ridicatu-m-au la soare
ori moartea cata a jale

numai dincolo de mine
linistea mai toarce-a moarte
stelele-au plecat de-acasa

torcand caier de uitare

miercuri, 12 martie 2014

eliberare…

noaptea
muzica se strecoară-n pântece pregătind culcuş
viselor ce vor deveni realitatea
unde curbele se topesc ȋn lacrimi răvăşite
şi gâfâie sacadat, cadenţat, pe măsură

viaţa-şi caută cărarea
jerbă de lumini şi tumult

moartea-n gânduri bate ritmul
adevărul lasciv toarce
visele cu-a lor minciună
prin genuni ne poartă-n lesă şi ne tace

toţi copii Domnului dansează

luni, 10 martie 2014

noaptea, când pisicile sunt negre



poezia are formă liberă,
fluidă aş putea spune
se naşte, trăieşte, dispare, revine
departe de constrângeri
de noi, de nefasta putere,
de seducţia şi influenţa celor care
oricine vrea să pună stăpânire pe ea
să nu uite că poezia caută calea minimei rezistenţe
lăsând vremelnice urme,
secată albie
a nestăpânitelor  temeri

penitenţa ca opţiune, liber aleasă
în timp ce a impune înseamnă tortură
mi-am ales singur închisoarea
zidindu-mă între cuvinte
realitatea, uşă falsă fără chei
dincolo de care lumea,
zbucium inutil
voi respira liniştea cuvintelor
voi sorbi din urma fiecărei zile
şi-mi voi reaminti mereu
că sunt prizonierul unei închisori de lux

doar eu, o tăcere