miercuri, 26 martie 2014

moartea ca un pescăruş rănit


cu ochi sticlos cu galben cioc şi tainică durere
se strânge-n aripi suspinând şi-n somnul ei mă cere
mă liniştesc val după val cu răsuflări molcome
în somnu-i multimilenar scânceşte-ncet şi geme
singurătatea este grea când cerul n-o cuprinde
eu îmi trec secolele prin ea când valul mă desprinde
la pieptul meu multe poveşti s-au strâns plângând de milă
am adunat corăbii, drepţi, cărări acum pierdute
atingeri, moarte, visuri, vieţi,
furtuni ce-au spart trecutul
nisipul vieţii sparge-n dinţi

şi-a a scrâşnet sună timpul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu