luni, 22 mai 2017

şi tăceam


nu pentru că mi se uscaseră cuvintele
ci pentru că nu ar fi fost multe de spus
de fapt tăcerile inundaseră locul
înghiţind plaja urmelor

ia-mă în braţe, strânge-mă la piept
lasă-mi capul să strivească sânul spân şi sec
şi-ascute coasa bine, fă-o brici
să tremure soarele când şi-o asfinţi odihna

stradă oftează sub urmele paşilor
patul suspină căutăndu-mi căldura
visele au plecat în bejenie
după ce cuvintele ai fost trecute prin foc şi sabie

tot timpul am privit viaţa de sus
perpetum mobile ridicat la rang de dronă
jaluzelele coboară strivind lumina

iar moartea m-a luat în iatacul ei şi se juca cu mine