Triptic

 

 peretele meu suferă. tot mijlocul e plin de icoane iar marginile-s goale

 și se uită cu reproș cerându-și dreptul la acoperire

 partea de jos, acolo unde tot omul se chircește doborât e acoperit 

 că e mai comod să nu vezi suferința, dai ignor și uitarea se așterne peste tot

 pe partea stângă am adus verdele clocotitor al clorofilei, să fie și viața de aici prezentă

 iar pe partea dreaptă rămâne să zidesc ispita... voi face loc luciului de oglindă

 ca să răsfrâng micimea și urâțenia ce mă însoțesc oriunde

 iar partea de sus, acolo unde peretele urcă pe tavanul boltit voi lăsa loc gol

 pentru că nimeni nu a reușit să ridice trepte la cer

 de ce totuși triptic?

 pentru că între suferință și izbăvire este închipuirea