iniţial aveam totul clar în minte, asemeni chelarului
dar încet-încet am început să pierd cheile
şi am ajuns în faţa uşii fără să mai ştiu de ce. şi mai ştiu
că nimeni nu-mi poate spune dacă am pierdut sau nu.
eu trebuie să aleg...
nu loviți! nu ne loviți! protestăm pașnic! si apoi...
se face întuneric. ceva nu merge. cineva e greşit
ori viaţa asta a încurcat rolele, ori scenariul are goluri.
dresură de vise cu ochii crăpaţi
au fost gânduri aşternute printre rânduri
dar cine s-ar fi gândit, cine ar fi crezut că visele mor
de bătrâneţe, de epuizare, de atâta aşteptare
ce pot alege oare?
am visat pace socială... eşti banal omule
scapă de limba aia de lemn, scuipă aşchiile în foc
şi lasă pacea socială şi dreptatea şi iubirea
aceste lucruri nu sunt făcute pentru pământ
aici suntem într-un centru de reeducare.
calm down.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu