uitarea

 

 a fost revoluția, știu că a fost un moment dureros, dar timpul estompează

 a fost apoi mineriada care a tocat ultimul fir al speranței

 și am continuat să trăiesc, glumind amnezic

 

 au venit copii cu bucuria și inerentele necazuri: febră, colici, iubiți

 dar am mers la școală, am făcut vaccinurile

 și am continuat să trăim, bucurându-ne de micile momente

 

 a venit toamna cu pecetea morții, cu galbenul de aur al lumânării

 cu tăcerile îndelungate, cu porți scârțiitoare și cu uitare

 și am continuat să trăim cu  speranța neuitării

 

 orice femeie strălucește după ce face dragoste. dar cred că e valabil și pentru...