duminică, 29 decembrie 2013

acum şi-aici




"raiul în dreapta, iadul în stînga şi ȋngerul morţii în spate"
cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei

aruncatu-m-ai ȋn viaţă
punte-ngustă
făr de capete şi fără de scăpare
limpezind când şi când
cerurile
poleind ȋntunericul spaimelor
cu acele miriadelor
ȋn faţă se-ngrămădesc visele
ȋn spate spulberate-s toate amintirile
amăgiri trăgându-mă-n abis
şi speranţe proptindu-mi piciorul nesigur
drumul meu nu se termină
pentru că visele
trec din carne-n carne,
plămădind noul
zi ce urmează nopţii
paşi ce continuă urmele mele
şi toţi vor afla că eternitatea
a căzut pradă
zămislirii

ȋncă un pas…

să trăieşti dureros ascultând lumina
cum pătrunde-n suflet
scrijelind retina


sâmbătă, 28 decembrie 2013

despre frică, cu dragoste


adu-ţi aminte că eşti născut din frica de neant
şi numai speranţa a pus umărul aruncându-te-n viaţă
vezi cât de mult contează un strop de frică
ȋn oceanul nebuniei generale
eu ştiu că-s numai frică
şi mai ştiu ca ea ȋmi e aproape
legănându-mă, alinându-mă, gonind toate tăcerile
ea singură aleargă scoţându-mă la liman
şi tot ea va pustii totul,
apărându-mă

de undeva, din spate, coboară vijelios
ca o avalanşă
moartea
da.
pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic
nici măcar uitarea
doar eu,
amintind

poate că nu e prea târziu să-ţi spun
nimeni n-o poate opri
şi ȋn urmă vin
şi rămîn

de ce plângi?

vineri, 27 decembrie 2013

iarna pe pistă


gândurile ning viscolit
şi nici un poem nu vrea să ne troienească
de parcă toate cuvintele se resping electrostatic

moartea e un terminal abandonat
iar viaţa e plină de evenimente portal
ȋn care ne aşteptăm check-in-ul

ȋntre două zboruri de zi şi o forfotă pestriţă
se interpune câte o aşteptare
şi fără să vrei, ajungi prin preajmă

terminal abandonat
fără pasageri aşteptând
ȋn faţa porţii de-mbarcare

ciudat e că nimeni nu se mai ȋntoarce
să fluture batista sau să trimită un surâs
printre buzele ȋnţepenite de sete

setea de viaţă nu urlă ȋmpingându-te
către automatul de apă
şi descoperi că ţâşnitoarele s-au defectat

ȋn plină ceaţă, şal petrecut pe după umeri
se ascund luminile stinse şi tăcerea

ultimului terminal ȋn viaţă…

duminică, 22 decembrie 2013

aruncătorul de cuţite


am fost luat de pe stradă şi numit asistent şef
peste toate erorile şi temerile
viaţa, cel mai bun aruncător de cuţite
se pregătea pentru o nouă stagiune
iar eu sunt alesul
fiecărei zile
fiecărei morţi
trecând toate pragurile
şi catapestemele
mă preling pe umbra
fiecărei nopţi
cuţite la dreapta
cuţite la stânga
cuţite în faţă
din sus şi din jos
cuţit ce pătrunde
prin carne şi os
cu fiece moarte, cu fiece zi
sunt doar stagiune
tristeţe, făclii


toaca



pe când eram lemn trăitor printre uscături
legănându-mi amintirea adânc înfipt, solidar cu pământul
adăpându-mi uitarea la ploile alungate dintre nouri
şi-aruncându-mi visarea către ceruri
cu toate crengile,
cu toate frunzele, dăruindu-mă
„cine ştie să asculte
învăţa-va lucruri multe
bate inima în mine
alungându-mi spaimele
cernând întrebările
alungând uitările”
trimite Doamne pe lume meşterul cu gânduri bune
trupul să mi-l spintece să revărs în cântece
viaţa să mi-o geluiască
să m-anine în uitare
că uitarea nu mai doare
şi dă-mi Doamne liniştea dar nu mă-ngropa în ea


vineri, 13 decembrie 2013

tabelul periodic al elementelor


dumneata eşti prea toxic ca să-ţi afli locul printre noi
masa atomică este variabilă în funcţie de emoţia declanşată
nu eşti compatibil nici cu metalele
şi remarc surprins că aurul, argintul, platina nu se pot alia cu tine
fug precum mercur cu tolba seacă, fără nici o ştire
te-ai putea apropia de teluric
dar cu un consum
inutil de scump
nicio combinatie nu-ţi prieşte
şi nici de schimb emoţional nu poate fi vorba
pentru ca orice contact aduce cu sine secătuirea celuilalt
şi dacă stau şi mă gândesc,  nici nu poţi fi descris
sau încadrat într-o coloană
pe bază de proprietăţi identice
lantanidele te elimină pentru că lentoarea ta iese la iveală
iar activismul tău se reduce la a deschide gura
fără a enunţa nici o lege

tombe la neige


uneori  viaţa se-ndepărtează de tine până când liniile se estompează
alteori se-apropie atât de mult încât simţi că te afunzi în detaliu
ciudat mod de a ne capta atenţia foloseşte viaţa asta
pentru a ne ţintui în fotoliul său

teatru al umbrelor, scena eternelor tânguiri
golul cuvintelor caută să exprime cât mai mult
dărâmând zidurile misterelor de nepătruns
dar ce pot face umbrele?

jurăminte-nflăcărate dansează maiestuos
ninge cu mulţimi de „te iubesc” năvalnice sau şoptite
dar numai adâncimile în care înfloresc nuferii nerostitelor cuvinte
pot să îngroape spaimele cernite

în teatrul umbrelor lumina e bolnavă,
conturul cuvintelor dispare
şi-n golul rămas

înfloreşte visul unui zâmbet

joi, 12 decembrie 2013

copac fără tutori



sunt vremuri în care întunericul e-atât de mare
încât nici frunzele nu se mai ştiu număra
câte mai sunt în viaţă
şi câte tremură purtate către moarte

copacii nu mai sunt stăpâni pe rădăcinile lor
spaima le-a blocat toate canalele
şi parcă nici aerul nu mai are acelaşi gust
de soare, de ploaie, de libertate

şi pentru că nimeni nu-ndrăznea să mişte-o rădăcină
au hotarât să trimită pe cineva să caute lumina
cu preţul rădăcinilor şi-al vieţuirii
iar unul dintre ei va fi eroul

au tras la sorţi să vadă cui i se pleacă crengile
fără să cedeze de la-ncheieturi
şi ca de obicei, cel mai tânăr cu coaja netedă
a tras sorţul

cu durere-n suflet şi rădăcini rănite
s-a scuturat a rugă şi cu o ultimă frunză  a-ntrebat:
şi unde-ar fi mai precis această lumină? până unde trebuie să merg?
drept înainte, până la capătul lumii...n-ai cum să te rătăceşti


miercuri, 11 decembrie 2013

forme fără fond



dacă o să vedeţi pe străzi suflete goale
să nu ridicaţi piatra
pentru că veţi lovi doar umbra celui ce a fost
înainte de a pierde totul: onoare, mandrie, demnitate, identitate
să ridici ochii spre cer sau să-i laşi în pământ înseamnă cam acelaşi efort
depinde de alegerea făcută şi de momentul deciziei
dar perspectiva este de neînchipuit
căci nu-i totuna-n cenuşiu să te târăşti

sau spre cer să te-nalţi

luni, 9 decembrie 2013

la vreme de spaimă

priveşte întunericul în faţă
şi lasă-i ochii să se-nfig-adânc în tine
încearcă-i teama
caută să-i dai de capăt
că nu scapi ascunzându-te-n adânc
în carne, în tăceri şi în închipuite vine
tu-l şti el ştie că îl ştii
şi rostul bătăliei este teama
ignoră întunericul dar nu-l lăsa
să te înfigă-n spaime
să îţi şoptească noaptea în pumnale
...


duminică, 8 decembrie 2013

la noi


despărţirea apelor se face cu sânge
de-a dreapta trupurile muritoare, de-a stânga capetele gânditoare
tu nu mai eşti prietenul meu dacă nu scrii aşa cum vreau eu
viermele politicii roade-n carnea prieteniei
o palmă ţie, o palmă mie
ce ne mai trebuie prietenie?
cândva, durerea nu era atât de cruntă
şi nici rănirea atât de surdă
valuri de furie ne-azvârle-n tăceri
am uitat gustul lui mâine, am pierdut gustul lui ieri
nici mormintele cu crucea de strajă

nu-şi află loc împreună cât e lumea de largă