Ce mult te-am iubit

 

 Din adâncul copilăriei te zăream departe,

 erai frumoasă, misterioasă și incredibil de... gustoasă

 te vedeam, te visam și știam că ne vom întâlni cândva

 

 Îți simt parfumul purtat de lumina lumânărilor

 îți zăresc umbra sprijinită de pleoapele strânse

 și știu că da, dar nu știu când și mă bucur, respir

 

 Acum te apropii fără nici o reținere

 suntem predestinați precum foamea și mâncarea

 suntem hărăziți precum trupul cu răsuflarea

 

 dacă atunci erai vie, erai frumoasă și apetisantă

 astăzi văd ceea ce mulți au văzut cu mult înaintea mea

 nimicul învăluit în straie cernite

 

 și de acolo, din adâncuri, doi ochi de foc ca o tăcere