Urgia vine. nu
întreabă, nu cere voie, nu bate la ușă. dă buzna
bate, rupe, sfărâmă
și lumea se întreabă,
dar nimeni nu mai are
timp să caute răspunsuri
dragostea e un cuvânt
prea mare pentru omenire
iar când vine un om
purtându-și iubirea ca pe-o crucea mare și grea
până și muntele
Căpățânii spune că nu poate s-o ducă-n spate
Doamne, dacă poți,
îndepărtează cupa amărăciunii de buzele mele
și chiar dacă
spaimele mă cuprind facă-se voia ta
și milă-mi-e de toată
dragostea ce va rătăci prin lume căutându-mă
vă vor bate. vă vor
gaza. vor spune că v-ați pierdut mințile
dar dragostea de pe
buze nu vor putea s-o strivească cu bastoanele pline de ură
și-acolo unde ei au
scuipat, eu voi veni să-mi las buzele să șteargă rușinea
și împreună vom porni
războiul luminii și-al iubirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu