We have time

 

 eu mint, tu minți, el minte, ea minte.

 dar e mult mai ușor de suportat o minciună cu picioare scurte și crăcănate

 decât adevărul, așa cum este el în realitate: murdar, cocoșat, bătut, alungat, huiduit

 cum numai aurolacii ce ies din canale mâzgălind luna cu jegul degetelor

 

 un pumn de pastile, un pahar cu apa și eternitatea îți vine în întâmpinare

 ca o pungă argintiu-strălucitoare

 cine intră în canale străbate tot labirintul minotaurului

 depănând firul imaginar care-l ține în viață

 

 the end. și pentru o clipă întunericul inundă sala rupând firul irealului

 aer. cine mi-a luat aerul? vreau aer. să fie lumină!

 și lumina se aprinde în sala tristă și goală

 chiar și cimitirul are mai multă lumină și culoare

 

 copilăria e tărâmul luminii și al poveștilor aducătoare de întuneric

 adolescența e timpul aleilor, a sărutului șoptit și a întunericului dorit

 maturitatea este un rest de care te bucuri între job, o coadă două și ceva treabă

 iar bătrânețea este perioada în care pui afișul „închis pentru inventar”

 

 timpul este un elastic pe care fiecare îl întinde atât cât poate