marți, 26 februarie 2013

undeva, uitat...


aici zace toată istoria,
cumva zidită, mai mult uitată
dar cu siguranţă, nedorită

când Domnul a zidit Grădinile Paradisului
El ne-a dat de-nţeles că toate aceste minuni se află înăuntru
nicidecum răzleţite pe-afară
la-ndemâna vijeliilor

ce tărâm poate fi mai tainic decât cotloanele sufletului
acolo unde nici tu nu primeşti mereu bilet de voie
ci numai atunci dacă ori când te ridici
la-nălţimea seminţelor

cumva ostenit de greaua-i sargină
Dumnezeu a aruncat vopselele
lăsându-ne singuri
nemaivoind să gândească
la toată rătăcirea

sunetele plâng la uşă
şi se cer în casă
fericite să-mi lingă sufletul
cine are urechi de auzit să audă
cine nu, să se rătăcească

departe de tine, o parte din mine
caută, sapă, ca să dea de apă
apă vie de izvor
ca să spele-al său picior
de-al călcatului păcat, pe-nserat


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu