Postări
toti cei care m-au iubit
isi au icoana legata-n aur si
argint
la loc de cinste in altarul
sufletului meu
departe de ura si uitarea lumii
celor care ma iubesc
le cinstesc truda treceri prin
viata
si din impletirea umbrelor
le croiesc aureole
sunt multi cei care nu ma cunosc
si lor n-am cum sa le risipesc
spaimele
ce le cotropesc seninul cerului
rastignit pe al lacrimei altar
vai celor ce ma urasc
ca-a lor e indiferenta si uitarea
si cu toata durerea ce
ma-nconjoara
nu le pot da pacea iertarii
iadul nu-I opera mea
si nici nu pot spune ca-mi face
placere
vazandu-i cum isi leapada sufletul
in focul urii si-al indoielilor
fie-ne dat fiecaruia
puterea de a pasi in lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu