marți, 22 ianuarie 2013

locul in care



fiece inima are un moment de gratie cand recunoaste ca e ostenita
atat de tare o dor cuvintele incat nici o clinica
nu-si asuma responsabilitatea
transplantului.

simt cum ma invaluie tacerea ei
si parca nici sangele nu mai valureste pe buze livide
cu aceeasi putere

undeva, intr-o clinica, patul se preface ca-i ocupat
dar el ma asteapta, stie ca-i voi cadea in brate
asteptand sa ma legene

nani, nani, puiul meu
sa-mi dai inima-n pastrare
s-o feresc de tot ce-i rau, nani pui, somnul greu
sa te-nvaluie usor, fara de pareri de rau, trecand zare peste zare

doar c-o lumanare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu