curriculum vitae

dacă ziua nu s-ar fi dat cu capul de pragurile cerului

căzând în fund amețită

poate că nu m-ar fi prins de păr

zvârlindu-mă-n viață pe nepusă masă

pipăindu-și plină de ciudă cucuiul

și uite așa

am dat piept cu lumina

cu țipătul, cu lumea…

la primii pași am stâlcit câteva consoane

iar vocalele se trăgeau pe margini

oarecum mirate

și poate neliniștite

au urmat cuvinte nehotărâte

scurte propoziții, iar la final

paragrafe întregi alergau jur împrejur

creioanele zgâriau cerul cu întrebări candide

călimările luau poziția de drepți dându-mi onorul

iar maculatoarele dispăreau tocate mărunt

printre închipuiri

școlile au crescut trăgându-mă după ele

cărțile îmi dădeau roată făcându-mi curte asiduă

dar eu încă mă jucam cu întrebările

nelămurindu-mă

prima zi de muncă a venit pe tăcute,

dându-mi un șut ce m-a aruncat dincolo de cuvinte  

în plină realitate

munca poate fi plăcută

dacă mai păstrezi prin jur câteva întrebări

pe care să ști că te poți baza…

la starea civilă

am trecut fără pic de ruine :

încă plin de-întrebări

cu câteva frazări reușite la activ

iar la reședința am trecut

domiciliat cu capul în nori

pe strada Fericirii

undeva mai către sfârșit