Postări
plecările au gust
de levănțică strivită-n colțul cerului
acolo unde poteca
soarelui face o curbă graţioasă către mâine
un punct care
cedeaza uzurii şi se scutură
polen rătăcit
printre blocuri de beton
fiecare umbră e
datoare să urmeze calea cuvântului
şoapta mă urmează
arătându-mi drumul
fără suspine, fără
reverberaţii
fără emoţii, fără
taine
totul la
vedere
ştiut fiind
că, măcănitul nu are ecou
care ar
putea să răspundă
pentru flecară
trecere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu