Postări
Stop telling
people more than they need to know...
Dar asemeni
frizerului Regelui Midas nu pot să tac, trebuie să spun ceea ce am aflat. Chiar
dacă va trebui să plătesc pentru asta trebuie să spun. Oameni buni, ”Cea maieficientă presă de ulei la rece” a apărut şi este disponibilă. Oricine
poate să-şi aducă Raiul şi bunătăţile sale în bucătărie. Ştiu că nu mă credeţi
şi mărturisesc că nici eu nu am crezut. Dar să vă spun povestea de-a fir a păr.
Chiar dacă realitatea bate visul, nici visul nu este mai prejos. Sâmbătă seara,
fiind cam urât afară am hotărât să rămân în casă să mă bucur de cartea cea nouă,
abia cumpărată şi de un pahar cu vin. La
un moment dat, am făcut o pauză şi am deschis televizorul. Aceea a fost prima
greşeală, pentru că tocmai atunci se desfăşura un show culinar. Bucatele
prezentate erau incredibil de apetisante şi cu siguranţă că nici gustul şi nici
aromele nu puteau fi decât de nota zece. Mi-a fost greu să revin la carte chiar
dacă nu sunt un gurmand de calitate şi cu greutate. Aşa că seara nu s-a mai
terminat cu o ultimă pagină furată din cuibarul patului ci cu somn de voie. Numai
că acela nu a fost somn ci chin. Eram amfitrionul unei seri dedicate unei acţiuni
de caritate şi printre invitaţii de seamă erau Sofia Loren, Audrey Hepburn,
Keanu Reeves, Sir Sean Connery, Jim Carrey, Elvis, Michael Jackson, Louis
Armstrong, Dali şi lista poate continua pentru că efortul de a memora toate
numele era peste puterile visului. Şi seara a decurs conform programului până
când oaspeţii au fost invitaţi la masă. De aici avalanşa nu a mai fost oprită. Fiecare
a comandat felul dorit dar mâncarea era ca în povestea cu „sarea în bucate” era
aspectuoasă, mirosea ameţitor dar îi lipsea ceva. Un mic ceva care trebuia să îi
definească personalitatea. Şi fiecare a început să ceară ceea ce credea el că
mai trebuia salatei, sau feliilor de baghetă prăjite, sau piureului de castane
sau melcilor, fructelor de mare, prepeliţelor înăbuşite, aripioarelor de
potîrniche, sufleului de trufe, anghinarea trasă în aspic cotletelor,
antricoatelor, coastelor. Era un vacarm de nedescris dar plin de veselie, căci
se pare că toţi invitaţii văzuseră că sunt puţin dezorientat şi se distrau de
mama focului. Broboane de sudoare se prelingeau zbătându-se să treacă de
barajul gulerului. Ospătarii ridicau neputincioşi din umeri şi priveau către
mine cu disperare şi speranţă în acelaşi timp. Am ridicat ochii cerând ajutor
mut şi sperând într-o minune. Şi minunea chiar s-a întâmplat. Ca din senin a
apărut o zână, o măiastră care cu bagheta ei fermecată a atins pe rând
gheridonul fiecărui ospătar şi fiecare s-a umplut de esenţe, mirodenii, arome
şi minuni aranjate în jurul unei „regine”.
-
Nu-ţi fie frică,
mi-a şoptit zâna, zâmbeşte căci necazurile tale au luat sfârşit. „Presa de ulei YODA facecel mai pur ulei„ şi toţi
invitaţii, oricât de gurmanzi, oricât de sofisticaţi sau de gurmeţi ar fi nu vor
putea rezista acestor arome.
-
Nu ştiu cum să-ţi
mulţumesc am spus.
-
Tot ce trebuie să
faci este să te bucuri. Bucură-te de sănătate, bucură-te de viaţă şi mai ales
bucură-te de gustul ei.
Şi zâna mea a
dispărut ca şi când nu ar fi fost, iar fiecare „regină” îşi făcea datoria
presând cu voioşie seminţe de mărar, de cimbru, alune, seminţe de pin şi seminţe
de dovleac, sâmburi de struguri, migdale, nuci, fistic, in şi caju încât sala
se umpluse de un curcubeu de arome. Abia atunci am realizat că fiecare invitat
se străduia să mimeze delicateţea dar cei mai mulţi erau deja la a doua porţie.
M-am trezit când a
sunat soneria telefonului şi am răsuflat uşurat. M-am bucurat că nu sunt simplu
bucătar sau chef căci fără o presă de ulei profesionistă nu ştiu dacă m-aş
descurca. M-am ridicat din pat şi cât mi-am făcut toaleta şi mi-am preparat
micul dejun am dat drumul la televizor să prind ştirile dimineţii. Calupul informaţional
s-a terminat şi primul lucru pe care l-am vazut a fost o reclamă care mi-a
încălzit sufletul şi mi-a înveselit ziua: O domnişoară drăguţă şi volubilă
prezenta ultimele “promoții YODA” şi din reclamă îmi făcea ghiduş
cu ochiul o presă de ulei la rece exact ca cea dăruită în vis de zâna mea cea
bună. Am stins televizorul şi am plecat la job convins că până la întoarcere
voi comanda online la “Magazinul profistore.ro”o presă ce-şi va găsi
locul de regină pe blatul de bucătărie.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu