De-a ascunsul sau de-a ascunsa

şi-ai început să numeri: unu-doi, câţi ca noi...31, 32
s-arunc cartea asta-n voi
c-am ajuns la 33
Doamne, ceartă-mă de vrei

printre file dezvelite, trei cuvinte ostenite
rătăcite
şchioape, rupte şi leproase
păguboase şi buboase
alungate şi uitate
printre literele moarte

printre florile crinului
am ascuns anii de iubire
ce se scutură
fără să rănească mândria cuiva
îşi iau hainele
şi pleacă departe
asemeni fildeşilor ofrandă
aruncaţi de-a valma la porţile cimitirului

banii luaţi cu păcat, i-am mâncat
şi-am cântat: ieşi din calea mea metaforă
şi spală-te-n apa prefăcută
în vin colo-n amforă
lasă-ţi straiele
şi culorile
şi-mbracă-te-n alb curat
nins-prelins, peste verdele bradului
la cumpăna anului

Tatăl vede şi-ncă iartă
Fiul ţintuit e-o poartă ce desparte
şi cu Sfântul Duh împarte
sufletele, case sparte
rătăcite, răzvrătite
alungate
mai departe

în spatele cuvintelor am zidit speranţa ce abia mai răsuflă a uitare de sine
mă mint că e bine
şi vreau să curăţ zaţul din mine