despre ea

cei mai multi cred ca n-are cum sa doara
dar de cele mai multe ori chiar doare
si doare al naibii de tare
ca atunci cand sfasii o panza si firele urla a despartire
inca de la inceput ne ia in brate
ca sa-I cunoastem mirosul
sa ne-nvatam cu gustul laptelui
dupa care facem primii pasi impreuna
cadem, ne ridicam, iar cadem si de cele mai multe ori doare
dar ne ridicam de la pamant cu genunchii zdreliti
si intram in viata incovoiati, apasati de atata nepasare
usile se trantesc inainte si-n spatele nostru
strivind degete tremurande
si mii de nuiele se zbat a toamna
crapand pe alocuri pielea
desenand trepte
spinilor ce se catara ascultand lumina
de fiecare data inchidem ochii si spunem ca n-a fost prea rau
cu toate ca sarea lacrimilor are gust de buza muscata
dar pana la urma,
ne bucuram ca putem gusta mierea
stransa intre riduri adanci
de uitare