jocul convenientelor

mainile mele joaca o piesa de teatru, oferind mangaieri
inainte de a repeta inutil “to be or not to be”
facandu-se ca varsa lacrimi amare pe umarul sub care se ascunde-un san
se pregatesc sa adulmece drumul Golgotei dar pana la urma renunta si ascund piroanele
strecurandu-se la adapostul buzunarelor
unde se simt in siguranta

urechile carteaza cerul nespuselor
si undele radio ale inimii intra intr-o interferenta ciudata aplatizandu-se
pana la starea de coma
acolo unde nici dragoste si nici viata (asa cum le cunoastem) nu mai e
si unde dragoste nu e, nimic nu e
dar parca nici moartea nu mai vrea sa se incurce

buzele s-au ofilit, agatate intr-un rictus stenic
candva infloreau pe cupolele raiului
in cinci petale de cires, rastalmacind zorile cu aroma unui regret
si cautau sa rupa toate malurile, revarsandu-ma dintre amagirile noptii
sus, sus, sus pe coama-n sus unde visele s-au dus
eu cu buze inghetate, pe ghizdul fantaniilor, spaima amintirilor