aprilie

cândva, literele îmi creșteau în carne, rănindu-mă; și-atunci
rupeam din ele oferindu-mă: luați și citiți, acestea sunt cuvintele mele
cu sentimente, trăiri, temeri și spaime
iar lumea trecea, fără să bage de seamă sfâșierea

apoi, cuvintele s-au uscat, frunze-buze murind ghemuite-n rigolă
zemuind a tăcere și a putred
și venea iarna-n suflet și gerul se cățăra până la bolta lacrimilor
viforând și-aruncând în jur așchii însângerate

acum, taina mugurilor nu mai sparge în ferestre
storurile tăcerii filtrează lumina iar sufletul se sbate despărțit de mierea trăirilor
timpul mușcă-n carne, cariind esențele
iar eu, scorbura inutilă îmbrac lumea în amintiri