o dată-n viaţă...

spune-mi că mă iubeşti!

privesc buzunarul de la cămaşă gol
mâinile se zbat disperate în buzunarele blugilor
iar pieptul tău flutură batista nedesluşitului peron
măcar minte-mă frumos!
mai spui
în susurul lacrimilor
eliberate
dar cine mai are timp de minciuni
când îsi aşteaptă rândul
în procesiunea
îndoliatelor
iubiri?