in nomine

lăsaţi cerul să-şi poarte norii

lacrimile lor nu pot aduce decât bucurie

dacă am apărut ȋnseamnă că am fost cerut

căci şi lumina trebuie să aibă un sâmbure de adevăr

zidit ȋntr-o noapte de-nceput

trupul meu este puntea dintre un trecut irosit

şi un viitor ce nu mai poate să aştepte marea de cuvinte

ţesută ca ultim legământ

carmea mea creşte cuvinte ascunse

ce se cheamă, se atrag, ȋmpingând ȋntunericul

la picioarele tronului

cine are răbdare poate să caute

dar taina tipărită la vedere

e greu de desluşit

dincolo de mine se zămisleşte viitorul

şi din carnea lui se-nfruptă ziua

care va umbri trecutul

pământul se tânguie-n colbul drumului

lepădându-şi sufletul istovit