iar eu spun...

eseu despre rostire

fericit cel ce ştie a mânui cuvintele

alunecând printre realităţi dureroase

căci mulţimea se va-ndrepta

vrăjită

către alte forme

cu sau fără conţinuturi asemenea

iar făuritorul

va putea şopti

ascunzându-şi aripile

priviţi! am mâini!

ridicând privirea fără degete

neȋmpiedicând rostogolirea intrebării

ce-nseamnă mâini?

timpul ȋşi deschide petalele

ȋnflorind vrerea

şi cuvintele se vor ridica

lepădându-şi moartea

săpând fântini ce-or zămisli viaţă

cuvintele mele există

rănile dispar

ȋmbrăcând armura

sunt

pentru asta mă aflu aici...