toate creioanele merg în Paradis

nu e vina lor ca sunt ascuțite sau boante                   

și nici măcar pentru ca istoria s-a scris prin denunțuri meschine

nu spune nimeni ca cele negre trec în fruntea celor colorate

sau ca cele chimice nu ar fi primite

cioturile roase cu smerenie jur împrejurul  minei

au adus lumina în bezna celulelor

și speranțe în sufletele strivite sub povara istoriei

asa cum numai ultima împărtășanie mai poate

multe cuvinte nescrise pot depune mărturie

ca anchiloza sufletelor și nu înțepenirea degetelor

le-a trimis în arderea de tot a uitării

alături de toate poeziile moarte în coltul buzelor

ghenele și tomberoanele ar fi mult mai sărace

fără miile de schițe și suferințe creionate

iar aticurile demolate de furia buldozerelor

vor avorta și ultimele caiete de maculator

creioanele nu s-au grăbit sa scrie primele cuvinte

"sa fie lumina"

și nici n-au stat la piciorul crucii

dar cu toate acestea și-au căpătat iertarea