sâmbătă, 28 martie 2015

marmură lacrimă



poate că uitarea doare
şi că moartea-i ca o floare
dar mi-e vară-înfierbântată
şi noaptea mi se dă toată
în cornet de îngheţată

cine-n lacrimă ciopleşte
cu noaptea se înveleşte
moartea-n ceruri înfloreşte
şi uitarea care doare
se topeşte din picioare

să îmi fie marmură
ziua care tremură
noaptea care murmură
din viaţă dezleagă-mă
moartea care uită-mă

îmi ascut tăcerile
şi-mi deschid uitările
ziua-n clonţ noaptea în gheare
cuibul gura mea n-o are

că-i venină şi îl doare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu