dincolo de cuvinte

niciodată este un cuvânt atât de lung

încât de multe ori uită să se mai termine

și te trage după el până când realizezi

că sfârșitul e mai aproape și mai frumos

decât ai fi crezut

dincolo de mine crește altă lume

eu nu o văd, dar de multe ori o simt

ca o dulce adiere, ca o notă prelungă

și simt că dacă aș vrea, m-aș putea prelinge

până la marginea ei, sărutând-o

întinde-ți-va pe burtă și mângâiați cerul

și cele mai multe cuvinte se întind, plastilină

iar altele cad cu marginile zdrențuite

doar un cuvânt poznaș se apleacă

ia un nor pufos și mi-l aruncă în față

mi-am luat copilăria în brațe și-am ieșit în curte,

soarele terminase de desenat un șotron

și-acum cânta căutând o pietricică

i-am sărit în cârca speriindu-l

și m-am bucurat de pacea și căldura lui