şoaptă

mă duc să mă culc sub o frunză
şi-aştept să mă cern a zăpadă
mi-e dor de-o tăcere cât moartea
ce vine în braţe să-mi şadă

las poarta deschisă
şi mătura-n drum
şi cerul şi vântul şi dorul
îmi iau traista-n spate
şi-n traistă m-ascund
trag pleoapa
şi apoi zăvorul

...

ţi-oi spune cândva
că-n joc am trişat
şi-am luat culoarea cu mine
surâsul, cenuşa
şi pragul uitat
himere ce bântuie...