mirare...

stau şi mă întreb cum ar arăta o nouă zi fără mine

cred că soarele s-ar căţăra sus pe acoperiş

şi-ar întreba aşa într-o doară:

e toată lumea prezentă?

norii şi-ar ridica neştiutori umerii pufoşi,

păsările şi-au scutura cuiburile de ultimele zdrenţe de noapte

iar plopii şi-ar tremura frunzele murmurând:

sigur că da, suntem toţi

vântul s-ar opinti puţin răvăşind perdeaua 

poarta s-ar legăna, văitându-se c-o dor balamalele

iar florile din grădină s-or juca de-a prinselea cu albinele

ştiu că nimeni şi nimic nu poate opri cursul firesc al unei zile

cu toate că…umbre există…