miercuri, 20 iunie 2012

până nu e prea târziu




din ură, din minciună, din fiere, din blestem
se iscă-n viaţa noastră năpârca nenumite-i spaime
ce se-nveşmântă în culori de curcubeu

năimiţii cu arginţi pentru o nouă ţar'nă
ce nu au nici părinţi nici Dumnezeu
şi-a căror rădăcină e pieirea
să nu le-ajute Domnul să ne facă rău

deschideti-vă sufletul şi cugetul şi spaima
iar inima să bată-n cele patru zări
să ştie nerostitul ca în pace, noi vrem să ne petrecem
şi-n suliţi să-l uităm

Doamne bate la hotare, pietre ce-or ceşte mereu
să îţi poarte-n braţe crucea şi în carne dorul tău

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu