Postări
amintirile se agata cu disperare de viata,
crengi uscate pana-n maduva uitarii
gata sa-si caute incredibilul verde
daca as sti ca ploaia ajuta, as plange si eu cat toata
toamna
pana mi-ar creste iarna fulguita
spargandu-mi linistea pleoapelor cu gerurile ei
frunzele iau calea topitoriilor din soare
sa-I sporeasca lucirea oarba
cu toate ca nici acest lucru nu-l mai ajuta
clopotele mangaie cerul alungand noaptea
clopotelul freamata a coperta noua
literele s-au asezat cuminti in banci si asteapta
a venit toamna…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu