Postări
ultima ploaie de toamna am scris-o pe trupul insetat
asteptarea a lasat pielea arsa, uscata, ravasita
incat nici un deluviu n-ar mai potoli plangerea carnii
pasarea arc strapunge cerul insangerand lumina
toate veurile au ales punctul cardinal al tradarii
si-si vad de drum, schimband aripi ostenite
retras in toamna aurie, trag brazda in tacute ceruri
las noaptea sa ma-nchida-n semne amorfe
purtat de pasari de dantela cu aripa din clar de luna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu