miercuri, 28 septembrie 2016

prins în propriile-mi prejudecăţi mă zbat să-mi aflu libertatea


cere şi ţi se va da
şi am cerut Doamne cuvinte meşteşugite
să mă închid în ele şi să le ofer ofrandă buzelor arse
şi a urmat pescuirea minunată
şi de fiecare dată am aruncat năvodul după cum m-ai îndemnat
dar cuvintele se măcinau arătându-şi putreziciunea
şi prefirau printre degete îmbătrânite în aşteptare
şi-atunci Doamne m-am alungat dintre cuvinte
pentru a nu le osândi pe toate

bate şi ţi se va deschide
şi Doamne mi-am ostenit degetele însângerate
cercetând porţile sufletului
dar nu eram acolo să mă aud
şi lumea privea deznădejdea, neputinţa şi aşteptarea mea
până când mi-am luat inima-n dinţi
şi-am pornit către alte porţi
dar rătăcirea m-a ajuns şi m-a luat în braţe

caută şi vei găsi
şi am plecat prin lume să mă caut
dar numai cioburi mă-însoţesc oriunde-aş merge
cuvintele se dau în lături din calea mea
amintirile nu mă reprezintă
pierdut prin viaţă, nici ea nu mă mai vede
şi-mi tot repet
nimic pe lumea asta nu este fără rost
continui să mă caut, să-mi aflu adăpost

libertatea nu e nici în cuvinte, nici în căutări şi nici în aşteptări
libertatea înseamnă aripi, aici şi acum


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu