Postări
ce ciudat,
de cate ori rostesc te iubesc simt ca o explozie solara
ce-mi umple universul de lumina
apoi activitatea mea revine la normal suspendand orice
reactie nucleara
pana la o noua furtuna solara
dincolo de mine este vidul negru al tacerilor incoronate
necuvintele cresc viguroase, liane ce unesc cerurile
izolandu-ma intr-o stare comatoasa
de protectie
un alt mod de a traversa furtunile
se rezuma la a-mi consuma toate cuvintele
asemeni supernovelor
dar fara te iubesc
lumea mea
este la fel de rece
ca o banchiza in deriva…
aduna-mi aripile si strecoara-ma in san
lumina-mi stie sa-ti gaseasca inima si s-o sarute
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu