marți, 20 iunie 2017

mi-e dor de mine însumi



check-in, gate number twenty five, running like crazy, enjoy
passport, money to buy a visa stamp, work paper filled, and waiting rows
yes sir, no men, of course, for sure, I am your brother
mă uit în jur şi nu dau de mine, cred că m-am rătăcit în viaţa asta
iphon-ul nu-i un gadget, e însuşi viaţa ta, conexiunea la realitate, la spaţiu şi timp
şi atâta timp cât îl foloseşti înseamnă că trăieşti
dar pentru foarte mulţi dintre voi eu nu mai sunt în viaţă
cuvintele mi s-au uscat pe buze
gândurile mele duse de vânt nimeresc tot în deşerturi
şi nici sărutul nu mai are parcă acelaşi gust
când eram mic mă îmbrăţişăm singur, sau măcar genunchii aduşi la gură
apoi am început să uit de mine deoarece altele erau priorităţile
iar acum stau şi mă întreb de când ? până când?
înainte vreme, iarna însemna ore şi ore de bulgăreală şi sanie
pe când acum se rezumă numai la mocirlă, troiene neridicate şi frig,
singurătate şi priviri deznădăjduite prin fereastra oarbă
primăvara se destrămau gerurile şi se arătau ghioceii
dar eu nu băgam de seamă pentru că rătăceam printre cuvinte
legănându-mă de un şnuruleţ împletit cu alb şi cu mult roşu
astăzi cumpărăm sentimente şi simboluri 
ca să vorbească ele în locul nostru, doborâţi fiind de stresul inutil
al unui mâine ce şi-a pierdut parfumul primelor narcise
niciodată vara nu era îndeajuns
şi multe băi rămâneau nefăcute din cauza unui gaj sau a unui joc de cărţi
răsfirat pe o plajă tot mai pustie la ceas de seară când buzele aveau gust de arsură şi de mai încă
poate că toamna, poate că mâine

sau poate că nu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu