thank you for everything

iti multumesc pentru ca sunt in viata si pot sa ma rog Tie

si mai ales iti multumesc in numele celor doua maini si doua picioare care inca pot sa se miste

ajutandu-ma sa fac si bune dar si rele dupa cum ma duce capul si ma lasa sufletul

chiar si numele capului ar trebui sa-ti multumesc pentru ca-I intreg si nu se zvarle-n gard

si chiar daca ma misc mai greu din cauza indoielilor si a temerilor

inca mi-e bine.

timpul. alung din minte faptul ca sunt trecator

si las timpul sa curga prin mine, torent care spala fiecare celula

ducandu-ma tot mai aproape de mementul zero

cand eu tot voi fi ramas doar timp trecut

scris pe coltul unor amintiri

ce se destrama

spatiul. cu un ultim efort delimitez trecerea dintre o lume si alta

pasul este unitatea de masura a sufletului care cauta

locul in care sa se aseze. numai ca

paradisul odata pierdut nu mai poate fi gasit

oricat de mult am inconjura locul in speranta ca-l vom regasi

asa ca spatiul nu este altceva decat o delimitare, o sala a pasilor pierduti

viata. o vitrina plina cu aur adastand langa o gramada de gunoi

un puf de papadie ce sparge asfaltul neantului

facandu-si loc printre rasuflari imobile si cerneri de uitare

viata. o furnica strivita de un pas prea grabit ca sa mai observe ce e in jur

si pasul acela esti tu care te framanti si incerci sa intelegi

de ce viata nu-I decat un interludiu menit sa  estompeze culorile ultime

iti multumesc pentru tot viata, chiar daca esti prea departe ca sa mai auzi