niciodată
este un cuvânt atât de lung
încât
de multe ori uită să se mai termine
și
te trage după el până când realizezi
că
sfârșitul e mai aproape și mai frumos
decât
ai fi crezut
dincolo
de mine crește altă lume
eu
nu o văd, dar de multe ori o simt
ca
o dulce adiere, ca o notă prelungă
și
simt că dacă aș vrea, m-aș putea prelinge
până
la marginea ei, sărutând-o
întinde-ți-va
pe burtă și mângâiați cerul
și
cele mai multe cuvinte se întind, plastilină
iar
altele cad cu marginile zdrențuite
doar
un cuvânt poznaș se apleacă
ia
un nor pufos și mi-l aruncă în față
mi-am
luat copilăria în brațe și-am ieșit în curte,
soarele
terminase de desenat un șotron
și-acum
cânta căutând o pietricică
i-am
sărit în cârca speriindu-l
și
m-am bucurat de pacea și căldura lui