la radio, o voce tremurată repetă un anunţ la fiecare cinci minute
va rugăm să va păstraţi calmul, nu s-a întâmplat nimic deosebit
nu. nu e revoluţie şi nici sfârşitul lumii
e doar un cutremur cu magnitudinea de opt virgulă şapte
scapă cine poate dar va rugăm să nu vă îmbulziţi
e timp de moarte pentru toată lumea
avem toate echipajele în stare de alertă
cu lumânări aprinse şi ultima împărtăşanie pregătită
şi dacă nu aveţi de gând să muriţi va rugăm să nu deschideţi gura
ca să ajungă la toată lumea
din cuvânt mi-am făcut scară, aripă, toiag şi dor
zi de zi eu îmi iau zborul, seara mă întorc să mor
urc pe scară şi cobor mistuit de vechi silabe
gândurile mele toate, stoluri care-mi dau ocol
geamuri sparte, fiare, plastic şi hârtii ce-aleargă mute
lumina dansând sălbatic vrea tăcerea s-o înfrunte
liniştea din cer pogoară ca o ploaie monotonă
ochiul ars ar vrea să plângă dar suspinul nu se vede
cândva pământul era un picior de plai sau poate o gură de rai
dar zarurile au fost aruncate şi au căzut îngrămădit,
aglutinând în jurul unei omeniri iresponsabile
ce desparte totul în cuvinte, în silabe, în sunete şi în tăceri
spărgând liniştea ancestrală cu suspine şi chiote
şi desenând viaţa în contururi simple
un zâmbet uşor concav
un scrâşnet puţin convex
şi în rest doar linii drepte cuprinse între un infinit şi altul
Postări
